Natura umanã de pe social media


In ultima vreme am dat de o noua creatura pe social media. Sigur, era de mult acolo, numai ca încă nu potriveau algoritmii și nu m-a mirosit. M-a cam speriat, trebuie sa recunosc. Fiindcă mulți dintre cei pe care ii chiar cunosc hranesc stomacul fără saturație a mașinăriei. Un soi de caracatița cu tentacule pregătite sa te înșface. Și sa te facă sa taci. Prin sufocare. Ceea ce cunoscuții și necunoscuții nu văd este ca se sufoca in fiecare zi alături de victimele lor.

Cine sunt ei? Sunt noii patrioți care se înfrupta din conspirații, sentimente oculte, oareșce nevoi și visuri neîmplinite și cu grija identificate, inconjurate de elemente încurajatoare. Pot sa înțeleg ca toți avem niscaiva neajunsuri. Ce nu știam, și încerc sa înțeleg, este cât de departe putem merge in a coaliza energia asta negativă, crezând ca suntem stăpânii adevărului absolut.

Nu știam decât din cărțile de istorie. Nu de putine ori trebuie sa le reamintesc teoria ariana a lui Hitler care-a condus la genocid. Și de multe ori absurditatea face ca trebuie sa le răspund astfel unor pretinși credincioși.

Dacă am ajuns in acest punct înseamnă ca ceva dureros, ceva care a dezrădăcinat sufletul, conștiința umană a lovit cu putere și n-a fost nimeni in jur sa ajute. Niciun partid zdravăn și cu tradiție. Au început alții sa culeagă roadele neajunsurilor, a psihicului obosit și dezamăgit, a neîmplinirii și-a oricăror dorințe anti-sistem. Cu o agenda foarte clara, de diviziune și de extrema. Unii nici cred ca și-au dat seama ce fac, alții sunt pierduți. Aceștia din urma sunt cei periculoși.

Pe Facebook și social media in general este foarte simplu sa devii un astfel de tentacul. In primul rând te păzeste ecranul. Foarte probabil ca in viața reala mulți nici nu cutează sa spună tot ceea ce gândesc. Oricum, trebuie sa te înarmezi cu răbdare sa poți raspunde, dacă vrei sa intri in joc.

In al doilea rând este foarte simplu sa construiești sau sa faci parte dintr-o comunitate. In viața reala, îți trebuie niște aptitudini de comunicare măcar.

Pe Facebook astfel nu trebuie sa ai nicio pregătire, nicio aptitudine specială și poți fi exact cum te taie capul.

Astfel, dacă s-a dovedit ca globalizarea a eșuat din multe puncte de vedere și-a lăsat oameni in urma și sectoare fără viitor, se cheamă ca era mai bine pe vremea comunismului. Cine sau cati mai stam sa analizam, sa ne aducem aminte ce înseamnă o e economie închisă, sa calculam ce-a mers bine  și ce-a mers prost, sa corectam și sa înțelegem ca la nivel de peștera nu ne mai întoarcem decât cu un potop probabil.

Dacă Europa Unita nu-și face simțită prezenta, ori nu-i știi efectele cooperării de atâția ani, răspunsul din tentacul e sa o distrugem. De ce sa ne-aducem aminte de pre-aderare și de libertățile acumulate după integrare. Mai bine ținem România izolata sau o facem prietena cu prietenii noștri imaginari.

Dacă trebuie sa purtam masca și măcar sa evitam gripa de sezon și tot e ceva! Ah, nu, se încalca un drept democratic la îmbulzeala! Pai, stai așa, ca dacă unuia dinte noi i se nazare ca e prea mult sa poarte masca in pandemie fiindcă a auzit mărturii ca nu serveste la nimic, încalcă dreptul democratic la sănătate a celui cu care se întâlnește și căruia ii vorbește, in condițiile in care virusul circula de huzureste. Pe întelesul tuturor, o chestiune simpla, când eram cât piciorul de la masa din bucatarie și ne lua strănutul, auzeam: pune mâna la gura! Oare de ce?

Astfel, s-a scris mult și politic se încearcă in continuare o responsabilizare a social media legata de conținut, dezinformare, știri false, propaganda mincinoasa și așa mai departe. Fiindcă acestea reprezintă un pericol real la adresa democrației și-a statului de drept. Valorile pentru care ne-am luptat decenii și secole trebuie sa rămâna moștenire. Dar asta o cred eu, spre pilda. Unii și alții, noi între noi nu ne putem pune încă de-acord pe o scara de valori comune, fiecare înțelegând democrația după bunul plac.

Este impetuos necesar controlul acestei mașinării de știri false care atrage și naște un extremism ce risca sa anihileze umanitatea din noi. Fiindcă ceea ce ma îngrijorează, in afara de cum anume stabilim democrația pe internet, cum guvernam lumea digitală și cum luptam împotriva dezinformării, ei bine, este dezumanizarea. Novalis in 1799 ii scria lui Coline Schlegel ca trebuie sa construim o lume poetica in interiorul nostru și sa trăim in poezie. Fiindcă nicio tehnologie, nicio inteligenta artificiala nu va putea înlocui sufletul omului. Singurul care va conta in ecuație și la care vom putea recurge sa ne regăsim in dezbinare și întuneric. Sper.

Umanitatea nu este conectata doar prin știri și informații fie reale sau neadevărate. Dacă ar fi doar asta, ar fi simplu. Am urmări faptele, dovezile, am naviga pe firul apei. Ceea ce ne face diferiți și speciali sunt emoțiile și trăirile interne. Degeaba construim cu argumente un răspuns, dacă nu e pe gustul și in asentimentul cititorului ori respondentului, declara Marty Baron, directorul Washington Post. Oamenii se încred mai mult in ceea ce simt, alături de cei care simt ca ei, decât in fapte. Iar cei care speculează asta, conștient, inconștient, cu un plan ori din joaca, face regulile. Regulile de ordin intern ale conștiinței umane.

Reglementarea digitală este cheie. Însă cei care se vor simți in continuare excluși ori nereprezentați politic, vor găsi noi și noi canale sa se adune. Ceea ce întâmpla acum pe internet are nevoie de dezbatere publica despre valori și direcția in  care vrem s-o apucam. Altfel, in timp ce unii își vor dezvolta spiritualitatea poetica și inteligenta emoțională, capacitatea de inovare și cercetare pentru noi medicamente și vaccinuri, alții vor protesta împotriva lor crezând ca li se pregătește sfârșitul.

Înainte sa dați click, line, share și orice altceva, gândiți-va cine sau ce anume va mânã. Fiindcă răspunsul e mereu in natura umanã.

Iată, de nou înșine ma tem. De natura noastra. Aia pe care o iubim atât de mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *