Parodia lucratorilor detasati si a dumpingului social in UE

Omul daca nu se enerveaza de dimineata buna, nu are cum sa supravietuiasca. Imi fuge pamantul de sub picioare de fiecare data cand aflu jocurile de interese ascunse sub tema dumpingului social si al abuzurilor impotriva lucratorilor romani. Incerc de ani buni sa explic ca, in ciuda cazurilor de batjocura intalnite pe piata muncii in momentul detasarii sau plecarii la munca in strainatate, care exista, si a caror povesti le-am scris de atatea ori, exista si o poveste a drumului banului public si privat care trebuie urmarit.

Am citit de zeci de ori scrisoarea celor de la Consiliul National al Intreprinderilor Mici si Mijlocii din Romania (http://cnipmmr.ro/2016/03/17/cnipmmr-nu-sustine-revizuirea-directivei-9671ce-privind-detasarea-lucratorilor-in-cadrul-prestarii-de-servicii/)

care nu sunt de acord cu revizuirea directivei 96/71 privind detasarea. Si tot nu prea intelegeam unde este chichita. Pe de o parte, niciun om cu moralitate nu va accepta ca lucratorii romani sa fie platiti mai prost ca cei belgieni. Pe de alta parte, intreprinderile sustin ca salariul poate fi un avantaj competitiv. Raspunsul l-am intrezarit acum cateva luni cand am stat de vorba cu un antreprenor roman care detaseaza cativa oameni la munca aici. Si mi-a spus asa mai in gluma, mai in serios: “Stii, Coco, ideea e ca noi nu platim impozit pe diurna si asta ii deranjeaza pe cei de la firmele mari. Iar romanii castiga mai bine ca belgienii, si tot pe firmele mari deranjeaza ca lor le convine sa aduca portughezi ca is mai ieftini.”

Apoi, Lili, o buna prietena avocat, mi-a intarit ipoteza ca sunt intr-adevar si cazuri de oameni exploatati, chiar de proprii conationali, dar, exista o politica ascunsa sub tema dumpingului social, impotriva libertatii de miscare romanesti si avem mare nevoie sa negociem pozitia pe piata unica.

Deja ideea ca teza dumpingului social isi pierde substanta, ma cam supara, eu fiind un socialist infierat. Imi lipseau insa clarificarile tehnice, pe care numai un contabil ori un avocat mi le poate da, care se izbeste de astfel de chestiuni.

De dimineata m-a sunat Ruxandra, o alta avocata, si…am luat notite. Pe scurt, ca sa intelegem cu totii.

Legea europeana, universal valabila si aplicabila pentru toata lumea, dar pe care Comisia o vrea revizuita desi abia ce-a fost implementata, spune ca un lucrator detasat trebuie sa capete o remuneratie neta, deci nu spune “salariu”. In Romania, contractele de munca contin salariut net, in Belgia sumele sunt trecute brute.

Acuma, pe langa salariul net, conform legislatiei, oamenii capata si o diurna care poate fi inclusa la salariu si care, nu este impozabila. Diurna poate fi inclusa la salariu daca, lucratorii mai capata si cazare, masa si transport.

In practica, firma care ii aduce aici la munca, inchiriaza o casa pe care o plateste si asigura transportul oamenilor la lucru.

Problema se pune in momentul in care vine controlul pe capul antreprenorului si, conform accesului la meserii si categorii al Comisei Paritare 142 ( cea care administeaza sistemul meseriilor in Belgia) si zice asa:

-unde ai incadrat lucratorul cutare si cat ii dai brut pe luna? Si unde e dovada ca ii dai si masa, adica cei 22 de euro pe zi prevazuti de legea belgiana ( asa se intampla in cazul in care un belgian de exemplu merge si lucreaza in Olanda trei luni si sta la hotel). Pai, bun, in primul rand ca tu, antreprenor, ai caculat salariul net, nu brut, impozitat cu 21% in Romania, la care ai mai adaugat cazarea si transportul si iti iese ca lucratorul tau castiga mai bine ca un belgian. Prin urmare nici poveste de dumping social. Ca daca ar trebuie sa calculezi salariul brut din Belgia in conditiile in care detasatii sunt fara oameni in intretinere aici ( nevasta si pruncii find de cele mai multe ori in Romania), impozitul este deci mai mare si astfel ramane omul cu un salariu mai mic. Intelegeti?

In momentul in care tu, firma, inchiriezi o casa si le-o dai oamenilor sa locuiasca in ea, cum mai poti compara situatia cu a unui lucrator care merge si sta la hotel si are nevoie de cei 22 de europe zi de mancare? Ca nu poti compara. Deci, daca antreprenorii vor sa se protejeze, ar trebuie sa stranga bonuri de mancare, sa faca dovada.

-Apoi, belgienii vor ca acea diurna jurnaliera sa fie impozitata, ori legea spune clar ca daca mai platesti masa, casa si transport o poti include la salariu si nu este impozitata separat.

Spre exemplu, un salariu net in tara este de 300 de euro, diurna este de 1900, dupa ce se trag taxele, ramane omul cu in jur de 1 500 de euro, care este peste media muncitorului belgian, de 1 200. Aici e baiul.

Deci, in concluzie, nu cauzam dumping ci incurcam ploile. Si sunt inca multe alte argumente tehnice in sustinerea acestei ipoteze.

Zilele acestea are loc revizuirea regulamentului de directiva. Stiu ca tarile din sud-estul Europei se unesc pentru o cauza comuna si de reprezentare corecta a intereselor. Sper sa reuseasca. Este un exercitiu politic bun, de normalitate. Pentru ca diminetile noastre, la fel de enervante, sa scoata ce-i mai bun din noi in vederea reprezentarii unei Europe competitive si din punct de vedere social, nu numai economic.

 

 

Haideti sa inscriem ptita de malai ca produs traditional

In atentia GALurilor si a autoritatilor locale si judetene,
potrivit specialiştilor în agricultură, procesul de înregistrare a produselor tradiţionale este absolut necesar pentru încurajarea diversificării producţiei alimentare şi pentru protejarea denumirilor acestor produse de utilizări greşite sau falsuri. În plus, consumatorii vor primi informaţii privind caracterul specific al produselor pe care le consumă. Mai mult, produsele tradiţionale devin şi instrumente de promovare a anumitor regiuni, păstrând într-o mare măsură vie conştiinţa şi identitatea naţională, pe de o parte, şi interesul sporit pentru descoperirea valorilor locului, pe de altă parte.
Un alt avantaj al înregistrării produselor tradiţionale este posibilitatea obţinerii de fonduri pentru sprijinirea procesării acestora pentru o mai bună reprezentare pe piaţă, întrucât, în prezent, unele produse tradiţionale care se realizează în cantităţi mici au posibilităţi limitate de comercializare.
Pentru a intra în posesia fondurilor au fost stabilite două condiţii principale pe care producătorii trebuie să le îndeplinească. Astfel, în obţinerea produselor tradiţionale va fi folosită materie primă procesată conformă cu condiţiile de calitate prevăzute în legislaţia UE, iar produsul finit trebuie să aibă atestare ca produs tradiţional. În fiecare an, Ministerul Agriculturii reînnoieşte lista produselor tradiţionale.

Produsul tradiţional, înscris la OSIM şi în Registrul de atestare a produselor tradiţionale, trebuie să fie obţinut din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii. Atestarea produselor tradiţionale nu reprezintă altceva decât recunoaşterea tradiţionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu prevederile normelor în vigoare.
Potrivit prevederilor Normei privind atestarea produselor tradiţionale, pentru a figura în Registrul de atestare a produselor tradiţionale, „înregistrarea produsului nu este permisă în cazul unui produs a cărui tradiţionalitate se datorează provenienţei sau originii sale geografice sau a aplicării unei inovaţii tehnologice“. Tradiţional în sine, specifice unei singure zone geografice, fără a se regăsi pe alte meleaguri şi urmând un proces unic poate fi una dintre definiţiile a ceea ce înseamnă produs tradiţional. Cei interesaţi în a înregistra un asemenea produs la MAPDR, trebuie să urmeze procedura detaliată a unui caiet de sarcini ce poate fi consultat pe site-ul Ministerului Agriculturii.

http://www.madr.ro/industrie-alimentara/sisteme-de-calitate-europene-si-indicatii-geografice/produse-agricole-si-alimentare/caiete-de-sarcini-2016.html

La nivel national avem urmatoarele reglementari:
Hotararea Guvernului 828/2007 care stabileşte:

● Autoritatea responsabilă cu verificarea documentatiei

pentru dobândirea protectiei unei denumiri (IGP sau DOP)

– MADR;

● Autoritatea responsabilă cu verificarea pe piaţă a

etichetării şi utilizării logo-ului – ANPC

● Controlul şi inspecţia documentaţiei şi a proceselor de fabricaţie în vederea dobândirii protecţiei

unei denumiri (IGP sau DOP) – Organisme private de inspecţie şi certificare (acreditate conform standardului european EN 45011/17065).
Ordinul MADR 906/2007 care stabileste:

● Procedura de înregistrare şi verificare a documentaţiei şi a proceselor de realizare a produselor

pentru dobândirea protecţiei unei denumiri (IGP sau DOP);

● Procedura de declarare a opoziţiei la nivel naţional;

● Procedura de transmitere a documentaţiei la nivelul Comisiei Europene;

● Regulile specifice privind modelul şi utilizarea logo-ului naţional.

SEMNIFICAŢII

DOP – „DENUMIREA DE ORIGINE PROTEJATĂ”: poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al unei ţări utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie:

● originar din această regiune, loc specific sau ţară;
● calitatea sau caracteristicile sunt datorate mediului geografic cu factorii sai naturali si umani; ● materiile prime folosite trebuie să provina numai din aria geografică definită;
● producerea, procesarea şi prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografică definită.

IGP – “INDICAŢIE GEOGRAFICĂ PROTEJATĂ”: poate fi numele unei regiuni, unui loc specific sau al unei ţări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie:

● originar din această regiune, loc specific sau ţară;

● să posede o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici atribuite originii geografice;

● materiile prime folosite pot să provină şi din afara ariei geografice definite;

● anumite operaţii ale procesului de producţie cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea, etc. pot

avea loc in afara ariei geografice definite.

PUNCTE COMUNE intre DOP şi IGP

● Se aplica aceloraşi tipuri de produse;

● DOP şi IGP sunt denumiri geografice;

● Originea denumirii este în legatură cu arealul geografic, respectiv cu regiunea, locul specific sau

ţara;

● Aceleaşi proceduri;

● Aceeaşi protectie.

PUNCTE DIFERITE dintre DPO şi IGP

● Legatura cu arealul geografic:

● În cazul DOP-calitatea sau caracteristicile produsului sunt datorate mediului geografic cu factorii

săi naturali şi umani;

● În cazul IGP- produsul trebuie să posede o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici

atribuite originii geografice.

Provenienţa materiei prime:

În cazul DOP – materiile prime folosite trebuie să provină numai din aria geografică definită; În cazul IGP- materiile prime folosite pot să provină şi din afara ariei geografice definite.

Obţinerea produsului:

În cazul DOP – producerea, procesarea şi prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografică definită;
În cazul IGP – anumite operaţii ale procesului de producţie cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea, etc pot avea loc în afara ariei geografice definite.

Scopul protecţiei

Protecţia Împotriva:
● Oricărei utilizări comerciale a unei denumiri înregistrate care ar permite

exploatarea reputaţiei acesteia;
● Utilizării abuzive, imitării sau evocării originii;
● Oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile produsului;

● Oricărei altei practici susceptibilă să inducă consumatorul în eroare cu privire la originea veritabilă

a produsului.

OBŢINEREA CERTIFICĂRII

Conform Regulamentului nr. 1151/2012 numai un grup poate fi abilitat să depună o cerere de înregistrare. În sensul Regulamentului nr. 1151/2012, prin „grup” se înţelege orice asociere, indiferent de forma sa juridică, formată în principal din producători sau prelucrători ai aceluiaşi produs. La acest grup pot participa şi alte părţi interesate. Un grup poate depune cerere de înregistrare numai pentru produsele agricole sau alimentare pe care le produce sau le obţine. Grupul trebuie să aprobe Caietul de sarcini al produsului.

Marca ,,Specialităţi Tradiţionale Garantate”

Conform Regulamentului nr. 1151/2012:

„tradiţional” înseamnă utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă de timp care permite transmiterea între generaţii; această perioadă este de cel puţin 30 de ani;
„caracter specific” al unui anumit produs înseamnă proprietăţile de producţie caracteristice care disting în mod clar un produs de alte produse similare din aceeaşi categorie;

Conform aceluiaşi regulament:

(1) O denumire este eligibilă pentru a fi înregistrată ca specialitate tradiţională garantată atunci când descrie un produs specific sau un aliment care:
(a) rezultă în urma unui proces de producţie, de prelucrare sau a unei compoziţii care corespunde practicii tradiţionale pentru produsul sau alimentul respectiv sau

(b) este produs din materiile prime sau ingredientele utilizate în mod tradiţional.
(2) Pentru a fi înregistrată, denumirea de specialitate tradiţională garantată trebuie:
(a) să fi fost utilizată în mod tradiţional pentru a desemna produsul specific sau
(b) să indice caracterul tradiţional sau caracterul specific al produsului.
(3) Dacă se demonstrează, în cadrul procedurii de opoziţie, că denumirea este, de asemenea, utilizată într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea poate prevedea ca denumirea specialităţii tradiţionale garantate să fie însoţită de menţiunea „fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele ţării sau regiunii respective.
(4) O denumire nu poate fi înregistrată dacă se referă numai la afirmaţii cu caracter general utilizate pentru un set de produse sau la afirmaţiile prevăzute de o legislaţie specifică a Uniunii.

Prima poezie pentru bunicu Dionisie

#poem to my #grandfather
Aud tarcula de departe si-un miros de rumegus/ Imi imple narile-ntr-o carte cu povestiri de mai demult/Cand un bunic atat de mare precum cel de-l vedeti zambind/ Lega copilaria-mi toata de-o viata de colind/ Cand intr-un lontru’, langa el, in casa cea de lemn/ Imi pleaca capul si-un picior se clatina nitel/Ori am crescut, ori el e mic, ori viata e-nvartita/Precum la roate, mai feciori/ Sub cetera iubita/
#BunicuDionisie #TheLastGrandfather #poemtomygrandfather

Multinationalele, un rau bun de tinut sub control

Vazandu-mi o buna parte dintre prieteni in strada, nu-mi este prea usor sa scriu fara sa ma fac, probabil, incet, incet, mai putin iubita. Dar, vorba aia, despre asta era vorba? Evident ca nu. Nu trebuie sa fiu iubita.

Cand am scris in repetate randuri despre importanta tratarii Romaniei si a lucratorilor sai din cadrul multinationalelor si a intreprinderilor mici si mijlocii cu capital strain intr-un mod cuviincios in ceea ce priveste salariile si conditiile de munca, existenta sindicatelor si a respectarii drepturilor muncitorilor intr-un mod comparabil cu restul europenilor, am cazut cu totii de acord.

Aceasta este o tema de stanga, cu puternic accent sindical si de reprezentare a societatii romanesti in mod corect, coerent si puternic. Iar, abordarea acesteia in cadrul programului de guvernare PSD este nu doar fireasca, ba chiar curajoasa. In conditiile in care merge si mai departe si cere retinerea din profit a multinationalelor in tara.

Astfel de obiective concrete sunt greu de obtinut, insa nu este imposibil. Se pot concretiza prin multa munca de negociere si o buna comunicare a eforturilor care se depun. Dar, haideti sa lucram la asta. Protestul poate deschide o nisa mai buna de comunicare, de dezbatere publica. Protestul poate fi un lucru constructiv, daca societatea isi identifica obiective comune.

Le inteleg furia si nemultumirea prietenilor si rudelor mele, care protesteaza in timp ce eu scriu aceasta postare. Dar, lucrurile nu se pot schimba intr-o luna.

De ani de zile imi manifest puternic nemultumirea alaturi de delegatia PSD din Parlamentul European si stau alaturea de ei din primii ani in care au luptat pentru un tratament egal al lucratorilor la orice loc de munca ar avea, ori unde in Europa. Putini mai stiu de exemplu, despre demersurile Dacianei Sarbu de acum cativa ani pentru sezonieri, multi o injura acum pentru ca Ponta.

Imi este clar ca imaginea acestui partid ii va incurca bunul proiect de guvernare. Daca cineva crede ca intentiile stimabilului presedinte ori a tehnocratilor sunt si au fost mai viabile si mai onorabile de-a lungul anilor, se-nseala. Pentru asta, urmeaza insa o alta scurta postare.

 

Ce-nseamna sa fii patriot?

Patrioti sunt cei care cred in principiile de reprezentare corecta a intereselor tarii, care protejeaza si lupta pentru o Romanie unita ( vedeti Thomas Jefferson) , sunt cei care striga deopotriva impotriva guvernului atunci cand greseste ( vezi Thomas Paine) sau cei care  sunt mandri de locul in care traiesc astfel ca actioneaza pentru ca si locul acela sa se mandreasca cu ei ( vezi Abraham Lincoln).

Avand acestea in minte, dragostea aproape romancizata uneori pentru tara mea, si convingerile de sorginte ideologic de stanga si progresiste, este extrem de dureros sa vad ceea ce se petrece in aceste zile. Ne paste o prapastie periculoasa nu doar din punct de vedere politic ci si din punct de vedere social, care mocneste de ani buni si de care ne ferim. Diviziunea serveste altora care stau si pandesc pentru a se infrupta din prada.

Protestul din convingere al oamenilor trebuie respectat. Alegerile democratice deasemenea. Trebuie gasite acum calea si instrumentele de unificare a Romaniei pentru a-si continua drumul european. Ne asteapta o presedintie UE si o agenda bogata, care poate fi o sansa inspre progres si dezvoltare, aparare si consolidarea a pozitiei si imaginii de tara in lume.

Altfel, revin, divide et impera nu a fost niciodata o solutie constructiva pentru niciunul dintre noi. Iar Europa, da, ne priveste, dar problemele trebuie sa ni le rezolvam noi. Sper sa se identifice solutii durabile, de stabilitate si rezolvare a fractionarii Romaniei. Nu se poate ca alegerile democratice si protestele de azi sa nu insemne un act constructiv pentru tara. Nu se poate sa lasam toate acestea sa cada intr-o extrema periculoasa.

Sigur, ma puteti sudui pentru simpatia politica si inclinatiile partinice, dar eu va voi iubi oricum. Si cat imi va sta in putere sa fiu far, lumina voi fi. Cat nu, macar o candela. Iar daca nici atat nu voi putea, macar am incercat ( Nicolae Titulescu).