De ce ne deranjeaza directiva lucratorilor detasati?

Stim ca abia ce a fost adoptata in 2014 si cu implementare in 2016, directiva regimului de detasare a lucratorilor in alte tari la munca, si iata, Comisia inca de anual trecut vine cu o revizuire.

Cu totii suntem de acord ca muncitorii sa beneficieze de aceleasi drepturi, conditii de munca si remuneratie indiferent de origine si locul unde muncesc. Este nu principiu social, echitabil. La munca egala, plata egala, spune tatal meu. Analizand propunerea, aflam ca:

„1. Principala modificare se referă la nivelul de salarizare la care are dreptul un lucrător detașat. Directiva actuală prevede numai că lucrătorii detașați au dreptul de a beneficia de un salariu minim. Noua propunere prevede aplicarea acelorași norme privind remunerarea din statul membru gazdă, astfel cum sunt stabilite prin lege sau prin convenții colective de aplicare generală. Lucrătorii detașați și cei locali vor fi, prin urmare, supuși acelorași norme în ceea ce privește salarizarea.

Care este diferența? Adesea, remunerația nu include numai salariul minim, ci și alte elemente, cum ar fi primele (de exemplu, prima de Crăciun), indemnizațiile sau creșterile salariale în funcție de vechime. Statele membre vor avea obligația de a preciza în mod transparent diferitele elemente care compun remunerația pe teritoriul lor. Dacă sunt stabilite prin lege sau prin convenții colective de aplicare generală, aceste elemente vor trebui să fie luate în considerare la stabilirea salariilor lucrătorilor detașați.

Propunerea nu afectează în niciun fel mecanismele de stabilire a salariilor din statele membre, ci urmărește să garanteze că lucrătorii detașați sunt tratați conform aceleași norme ca lucrătorii locali în ceea ce privește salarizarea.

Exemplu:

Unui lucrător detașat în sectorul construcțiilor din Belgia trebuie să i se acorde, în plus față de salariul minim pentru categoria sa (care variază de la 13,379 EUR la 19,319 EUR/oră), o serie de elemente ale remunerației prevăzute de convenția colectivă de aplicare generală din sectorul construcțiilor:

– indemnizație pentru condiții meteorologice nefavorabile; – indemnizație pentru mobilitate;
– plată suplimentară pentru execuția de lucrări speciale;
– indemnizație pentru uzura instrumentelor etc. ”

Sumele pentru aceste prime pot fi achitate in Romania, conform regulilor tarii noastre. Daca vor fi achitate in Belgia, sistemul va functiona prin OPOC, https://www.socialsecurity.be/foreign/en/employer_limosa/infos/otherobligations/construction_sector.html

care va incasa si va redistribui banii lucratorilor, imi spune un antreprenor roman.

IMMurile din Romania nu sunt de acord cu aceasta propunere pentru ca le va limita capacitatea de detasare. Este posibil, intr-adevar, ca numai anumite societati, mari, sa isi permita sa detasaze muncitori. Depinde de ce sume vorbim si de numarul de oameni.

Daca suntem de acord ca ne plac aceste principii de egalitate pe piata economica, trebuie sa le aplicam si in alte circumstante, similare.

” Printr-o scrisoare comună, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia. Slovacia si România au susţinut că o revizuire a directivei din 1996 este prematură şi că acest proces ar trebui amânat pentru perioada de după expirarea termenului pentru transpunerea directivei privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE şi după evaluarea atentă a efectelor acesteia. Aceste state membre şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că principiul remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă ar putea fi incompatibil cu piaţa unică, deoarece diferenţele de salarizare constituie un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii. De asemenea, aceste ţări consideră că lucrătorii detaşaţi ar trebui să intre în continuare sub incidenţa legislaţiei statului membru de origine în ceea ce priveşte securitatea socială; prin urmare, nu ar trebui să se ia nicio măsură pentru revizuirea legăturilor dintre detaşarea lucrătorilor şi coordonarea securităţii sociale în acest sens. în cele din urmă, statele semnatare au solicitat Comisiei să aibă în vedere acţiuni numai în măsura în care datele disponibile sunt riguros analizate în ceea ce priveşte provocările şi specificitatea prestării serviciilor la nivel transfrontalier.”http://www.amosnews.ro/propunerea-de-revizuire-directivei-9671ce-sl-alinierea-salariilor-detasatilor-la-nivelul-salariilor

Personal, nu imi place defel ideea ca salariile mici pot constitui un avantaj competitiv. Insa, mi-ar placea ca principiul sa fie aplicat atunci si in contextul investitorilor straini care deschid firme in Romania pentru ca e mai economicos. Altfel, avem o dilema filozofica, nu-i asa? Cum putem avea pretentia tratamentului egal in tara gazda, dar nu si in cea de origine, daca principiul salariului nu este un targ bun pentru toata lumea? Discutia reala este pe chestiunea remuneratiei minime in UE si a luptei pentru coeziune care trebuie intarita.

Despre lipsa responsabilitatii la neplata facturilor inca nu se vorbeste. Una dintre problemele cele mai grave din domeniul constructiilor, este cea a „tepelor”, inclusiv din partea firmelor mari, locale, care nu platesc subcontractantii, fortandu-le falimentul si neplata detasatilor. Aici este nevoie de o reglementare severa si reala.

Pentru o explicatie oficiala a noii propuneri de directiva, puteti citi aici: http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-16-467_ro.pdf

La ceas de jumatate de drum

Plimbandu-ma acum la ceas de de jumatate, imi vad bunicii-n prundul vesnic din locurile unde odinioara fir de viata a ales pentru mine ceea ce eu nici ca puteam cuprinde.

Pentru o clipa azi i-am zarit in miracolul ascuns al papagalilor verzi, care la o tresarire de suflet curios s-au facut nevazuti printre crengile inghetate. Apoi parca zburau printre stolul negru pictat pe cer azuriu de-o minte geniala a Batranului Meu Dumnezeu.

O raza de soare, mangaiere, ma alina nepoata inca in plimbarea pamanteana, de la o intrebare la alta. In trunchi de copaci cu ramuri catre neant ii vad iesind la-mbratisare.

Ma iarta si ma lasa sa plang. Mergand pe jos ore in sir, de nu-mi mai simt pietrele, urc in car inaripat si-s iar fulg inghetat peste sate, pana acasa, la Suciu de Jos.

Ma aflu in putere, copil aflat la ceas de mijloc de etate. Legata de natura pana la Dumbrava ce-i odihneste.

Ochiul lui Dumnezeu pentru cei mici

Soarele  se facea simtit prin ochiul mic in casuta de catre drumul satului. Insa bunica nu lasa sa treaca nimic prin perdeaua asezata bine. Din fereastra o pazesc florile si crucea argintata.

„-Dragu’ mamii, ii creste mare si nu-i mai putie durni asie niciodata. Ca nu te-a mai lasa nime ‘.”

Avea doi ochi verzi, atat de vii si iubitori ca numa smaraldele mai pot straluci ca dragostea ei.

Pregatise ligheanul de tabla, ciobit pe margini de trecerea vremii, cu apa dezmortita. Il trimitea pe bunicul Dionisie sa scoata din fantana si-apoi fierbea pe feteu sa o incalzeasca.

Rugaciunile cele doua, Tatal nostru si Nascatoare, incepeau ziua magica.

„-Sa nu uiti rugaciunile niciodata, dragu ‘ mamii. Aieste te tin. Ca merg la Dumnezeu.” Si mi-L arata afara.

Din mijlocul curtii, nepoata vedea intinderea albastra si norii ii desenau Imparatia lui Dumnezeu. Copila a ramas tinuta prin rugaciunea bunicii cu picioarele pe bucata cea de pamant si cu visele departe, la Cel de Sus.

Astfel, dn Cer isi ia curaj sa paseasca cu incredere pe drumul satului si dincolo de el. Si nimeni nu poate sta in calea crucii, a rugaciunii si-a bunicii care vegheaza prin ochiul lui Dumnezeu.

Intre saracie, emigrare si gunoiul de pe strada

(…)

Într-un municipiu românesc cu anume pretenții la obârșii culturale autentice, cu localnici molcomi și încă de treabă, gospodărește un primar tânăr și cu oaresce viziune. A renovat și restaurat el centrul vechi de ți se moaie sufletul în fața istoriei, a ticăzit toată vara străzile, a tăiat iarba și-a plantat flori. Atmosfera era vie. Au prins câțiva de și-au amenajat și grădinile din fața blocului, parcă începuse să le placă noua viață. Din când în când mai vezi câte pe unul că încă sclintește semințe între dinți scuipând pe lucrul vecinului. Încă mai afli mult gunoi deșertat în spatele blocurilor unde deținuții n-au intrat să curețe și unde pruncii își trăiesc anii de copilărie. Cam așa și cu capitala Europei.

Nepăsătorii sunt de cele mai multe ori oameni cu venituri mici, emigranții din țările terțe sărace și dintr-ale noastre, de prin sud-estul Europei. Evită cheltuiala trierii gunoiului și-l abandonează ori amestecat ori în pungi de Lidl. Corpuri de mobilier nedorite și desființate de vreme ori de animale decorează ilegal străzile cartierelor mărginașe.

Fără să folosesc argumentul drept scuză, dar există referințe importante în literatura de specialitate la studii care au arătat legătura cauzală dintre sărăcie și degradarea mediului înconjurător (Mennonite, 1990). Alte studii sugerează însă că problema sărăciei și a mediului depinde de profilul comunității locale sau al unui grup (Murad, 2010) . (…) Extras din cartea „Ultimii Emigranti, Primii Europeni”, in curs de editare, 2017

Drumul insangerat al emigrarii

(…)

Vera scapăra nerăbdarea tinereții la cei douăzeci de ani. Își iubea părinții dar viitorul era cuprins de mirajul Europei moderne, emancipate. Cuprinde în brațe pe cei doi amărâți cu sufletul și-i îndeamnă s-o ajute să plece. Sărută creștinește frunțile arse de soarele verii și-i roagă să-i dea drumul. Nicolaie o privește îndelung și nu știe când a prins a crește fata și ce fel de forță o mână la drum.

Iese cu privirea plecată, pune clopul îndesat și-o ia din jos, către casa lui Florinu’ lui Ilie. Se lasă nori negri și pieptu-i plin de răcoarea din vale. O casă albă, proaspăt văcălită și cu geamuri noi, schimbate, se ridică semeț peste casele bătrânești. În curte un dulău păzește sugrumat patru mașini.

Bate câinele și Florin iese la drum.

„Hai în casă!”

Trece ograda șchiopătând, câinele-i liniștit, cătând lung către încordarea lui. Omu’ și-o rupt un picior și-are șoldu dizlocat după ce în mina o prăbălit să se-ntindă după o bucată mai mare. S-o răsturnat din galerie peste el și vreo câteva zile o zăcut să moară. Bolborosea de-o femeie cu părul de aur ce zbura învăluită-n lumiă, și i-ar hi spus să uite de căutarea zăcământului până nu-i prea târziu. Sătenii zic că-i Vâlva Băii. Minele din adâncuri ori din băi, cum zic cei din Maramureș îs sub stăpânirea acestui duh și-odată ce-ai luat din ce-i aparține din legea naturii, pedepsește. Pe Nicolaie l-a iertat.

De-atunci omu caută aur precum un artizan, folosind unelte de demult, fără să strice fauna și flora de la Roșia.

(…)