Bunica Ileana, a tuturor copiilor

Mama lui Ileana a suit la ceruri in vremea in care bunica era numa in bruj de branza, asa ca nu o tinea minte numa din tabloul agatat in casuta de catre drum.

De-a lungul anilor si-a celor patru anotimpuri, bunica Ileana a crescut cu lacrimi de dragoste in ochii inverziti dupa Dumbrava dinaintea casei de lut. Treceau pe drum si-n sus, si-n jos, copii ramasi fara de mame, tinandu-se de mana strans unul de altul, cu obrajii imbujorati si privirea atat de limpede deja.

Ii striga bunica dinaintea casii sa vie sa le dea ceva. O nepoata sta neclintita in nametii inlaturati de Dionisie cu-o lopata de lemn. Ceva, acel ceva care ramane nedefinit si-n anii ce-au urmat. In ochii verzi si coborati de varsta, lucea blandetea din colindul de Craciun si bratele ei tremurau sub haine.

Mere, placinta, banuti, hainute, Ileana a perindat de prin casa ce-a avut. Din mijlocul troienelor de omat, nepoata-i vede cu ochii de-amu, dragostea si intelegerea acelui „ceva” lipsa din sufletul copiilor cu mama intre ingeri. Si-odata patrunsa de misterul iubirii fata de ceilalti, nepoata a capatat pe veci, sa stie ca bunica Ileana e a tuturor copiilor, cu sau fara mama, deopotriva.

Miroase a dulceata si-a mere rosii

In tinda festita mnieru, Ileana tine-ntr-o tierduta niste mere atata de vii incat parca le simt si-acum prospetimea-n parfumul casei bunicilor.

Cat motanul alb-negru ridicat in picioare, o nepoata nu-si scapa bunica din priviri. Usa unsuroasa de-atat ulei, tasneste-n pragul inalt dintre tinda si casuta de catre drum, sub vartejul pregatirilor simtite de sortul patat de bunatati.

Blidele cele pictate de batranii de demult is pline cu prajiturile cu miere de albina, piscota si dulceata.

De-afara Dionisie aduce miros de rumegus. O tarcula veche taie lemne pentru iarna grea. Vine Craciunul si-n fiecare an, Dumnezeu lasa nametii sa straluceasca cu lumina Lui.

I.9. Tatăl meu a murit în emigrare

O fetiță cu priviri curioase așteaptă-n poartă să vie tata acasă. Îl așteaptă de câteva zile bune, deși abia într-o săptămână are să ajungă. I se pare că, cu cât stă liptită de grilajul ruginit și-l cheamă-n depărtarea berzelor aflate la-nălțimea stâlpilor de telegraf, cu atât tata ar putea veni chiar și mai repede. O ajută, ce-i drept, vânt de toamna răcoros, că-i poartă dorința pe frunze colorate până-n cele mai îndepărtate zări ale lumii.

 

Mama își ține obrajii în palmile înăsprite de muncă. Nu i-a spus nimeni fetii. Gabriel a murit. Acolo, în emigrare, aprins în rulota în care viețuia. Nimeni nu știe încă prin ce mister a luat foc maghernița și-n fapt, un singur lucru este în certitudinea lumii, că tatăl fetii nu mai vine înapoi acasă.

 

El nu mai poate veni înapoi nici măcar în cele scânduri cusute păntru noi toți s-avem locaș prin cele drumuri de le-om călători după trecerea în ceea ce noi numim… neființă.

 

Când mori acasă, în satul tău, momentul este trăit de comunitate cu durere dar și cu naturalețea înțelegerii pragurilor existențiale. Dar când mori în străinătate, tragedia este de necuprins. Costurile transportării spre slujbă și îngropăciune sunt cât Goliat pentru cei mai mulți din popor.

 

Așteptarea, căutarea, săvârșirea tuturor documentelor și plata sumelor necesare recuperării trupurilor noastre nici nu te mai lasă să îți pătrunzi doliul cum simți că ai face-o pentru eliberarea energiilor. Ești tu odată un suflet amorțit de durere, apoi ești înjunghiat și înțepat metodic de birocrație și sărăcie.

 

Moartea în emigrare, în solitudine, este una dintre cele mai cumplite încercări. Dumnezeu să ajute familia aceasta. Să înmoaie sufletele emigranților solidari cu durerea. Să se strângă banii și să ne trimitem morții acasă în timeteu, sub pomi și flori. Să nu gândiți altfel, ba să credeți, că cei mai mulți dintre noi, așa vom trece dincolo. De aici. Și cei rămași în urmă vor avea grija unor biete trupuri, să ne poată plânge copii, să ne poată căuta de-or avea nevoie de repere prin pământurile romanești.

 

Fata îl așteaptă pe pod acasă.

Ne trebuie protectie si recunoastere geografica pe produsele traditionale

Una dintre concluziile si deciziile intalnirii de la Cupseni din 13 noiembie, din cadrul campaniei „Io-s taran european”, este aceea ca avem nevoie de indicatori de denumire origine protejata si indicatorii geografici de protectie pentru „ptita die malai” si „grostior die bivolita” pentru Tara Lapusului, judetul Maramures.

Introducerea unei indicatii geografice sporeste veniturile fermierilor si contribuie la mentinerea populatiei in zonele defavorizate sau indepartate, promovand economia rurala. De asemenea, inregistrarea unei indicatii geografice determina cresterea valorii de piata a produselor operatorilor economici in cauza, garantand distingerea acestor produse in raport cu alte produse sau produse alimentare similare. In plus, gratie introducerii unei denumiri, consumatorii vor putea face alegeri mai bine informate, pe baza informatiilor clare referitoare la caracteristicile specifice ale produselor pe care le cumpara.

Incurajez si felicit deschiderea primariilor din Cupseni si Suciu de Sus, si a gospodariilor care fac priii pasi pentru obtinerea denumirii produselor.

DOP (Denumire de Origine Protejata)

Calitatea cea mai ridicata este oferita de certificarea DOP, care in engleza se traduce prin PDO (Protected Designation of Origin), adica produsul provine dintr-o regiune restransa cu o anumita traditie in prepararea acelei delicatese, iar mana de lucru si ingredientele sunt tot de provenienta locala, strict controlate.

IGP (Indicatie Geografica Protejata)

La nivelul imediat urmator DOP-ului se gaseste IGP, adica PGI (Protected Geographical Indication), o certificare mai permisiva, care garanteaza doar reteta traditionala de preparare, materia prima si mana de lucru putand proveni din afara regiunii de origine a acelui produs.

Etapele obtinerii protectiei denumirii produselor agricole/alimentare la nivelul U.E.

  1. Alcatuirea grupului de producatori/procesatori
  2. Elaborarea Caietului de sarcini – produsul pentru care se doreste protectia
  3. Contractarea organismului de certificare pentru obtinerea Certificatului de conformitate a produsului
  4. Depunerea documentatiei la Ministerul Agriculturii – perioada de opozitie nationala
  5. Depunerea aplicatiei la Comisia Europeana – perioada de opozitie la nivel European
  6. Obtinerea protectiei la nivel European.