Pretul emigrarii

Din nenumarate motive, literatura de specialitate mentionand cu precadere saracia, oamenii aleg sa plece. Iesirea lor din tara nu este o forma de abandon, ci de recastigare a existentei decente. Voi reveni asupra motivelor ori a factorilor « push » intr-o alta postare, unde putem analiza si felul in care se pozitioneaza ulterior in diaspora, comportamental si asociativ cu niste paradigme greu de distrus inca.

In urma lor, lumea nu se opreste, dimpotriva, Romania se dezvolta si fara cei patru milioane de emigranti. Sunt constienta de criticile impotriva folosirii acestui termen, dat fiind ca azi suntem tara din Uniunea Europeana, prin urmare cetateni europeni si lucratori mobili. Numai ca si eu, ca si multi dintre cei din afara, am plecat mai inainate sa fim recunoscuti « europeni ». Si-am ramas atasata sentimental de termenul si intelesul emigrarii. Unde mai pui ca si astazi avem categorii mari de romani care se confrunta cu acelasi standard de integrare ca si cei din tarile terte. Ceea ce nu vrea sa insemne ca suntem mai buni si meritam mai bine, este ceea ce numim ca trebuie facut « politically correct », fiindca era parte a procesului de negociere cand am intrat in UE in 2007.

Azi, suntem la mii de kilometri, cu parinti si rude in Romania. Copii nostri se bucura de o viata lipsita de griji, asa cum trebuie sa fie copilaria, insa nu traiesc autenticitatea si vesnicia satului in care am descoperit primele jocuri. Nici nu bat mingea-n cartier, liberi, alaturea de pruncii vecinilor. Fiindca aici nu vezi tipenie de om in povesti inaintea scarii de bloc. Si daca acestea sunt picaturi nesimnificative in globalizare, atunci eu nu stiu despre ce vorbesc.

Avem un program, ne tinem de el. Alergam, ne certam sotii sa ajungem din vreme, n-avem bunici pe care s-ai rugam sa-si ia nepotii de la scoala, nici nu se-ngrijesc de ei pana ajung parintii acasa. Sunt angajati intr-o alta batalie, in Romania, unde inca mai au proprii parinti de ajutat. Lantul este unul extrem de sensibil, cu nemultumiri si dureri nespuse. Nu stiu inca daca ne trebuie un raspuns de reorganizare societala si administrativa sau este pur si simplu o consecinta naturala, fireasca a mobilitatii.

Prietenii mai mult sau mai putin alesi, alcatuiesc universul nostru romanesc, aici, in afara tarii. Insa suntem cu totii oaspeti intr-o lume care ne da, dar ne ia in fiecare zi cate ceva din sufletul nostru. Normalitatea de-acasa, in ciuda greutatilor si-a « sistemului », nu o afli nicaieri. Cei mai multi dintre emigranti isi aliniaza bataile inimii cu Romania odata ajunsi in vizita, iar trairile alaturi de familia ramasa si prietenii care si-au vazut de viata lor si fara de ei, sunt cu mult mai intense fata de intalnirile din diaspora.

Sunt fericita asfel, cu lumea asta, de-o vad schimbandu-mi radical viata, dar nu e zi lasata de Dumnezeu sa nu-mi aduc aminte ca sunt roman in Europa. Si trebuie sa va spun ca mi se frange inima. Nu stiu de ce. Am strania senzatie ca trece ceva magic pe langa mine, pe langa noi, si nu fac parte din acea sclipire. Ca las in urma ceva cu mult mai pretios, cu care nu ma voi mai intali niciodata. E poate cealalata viata pe care as fi putut s-o am. E poate naturaletea si linistea aceea pe care o aflu in oamenii de-acasa. Is singura pe-un front si nu mai stiu de merita ori ba si de ce-am inceput la urma urmei. Uneori, cand energiile se-aduna si ma tin cocon liber cu scopuri pline de-ntelesuri ancestrale, imi aflu in sfarsit menirea si nu ma mai stiu singura. Atunci sufletul meu intra acasa.

De fiecare data insa cand iesim din tara, se mai rupe o bucata din noi. Si nu stim cat suntem de…infiniti. De aceea caut si astazi vesnicia si trainicia celor care-s cu mine la tot pasul in gand si rugaciune.

Copiii se fac inainte sau dupa ?

N-as fi vrut sa scriu despre asta, dar ma bate gandul de ceva vreme. Fiindca ma aflu astfel. Nu stiu cand au trecut anii. Am fost destul de…ocupata. Unii spun ca asta se cheama construirea unei cariere si fac parte din nu stiu ce cutie in care au pus toate muierile astea lipsite de sentiment matern si care nu vor alta implinire de cat cea profesionala. Si din afara, judeca judecati de valoare, nestiind sa rada si sa se bucure de viata. Stiai ca atunci cand vorbesti de altii, in fapt, eviti sa-ti discuti propriile probleme?

Ma uit in cutia asta unde ma asezati si nu aflu pe nimeni, nu e nimeni acolo. Toate cele apropiate mie, care nu avem copii, suntem perfect…normale. Toate ne dorim, si toate reactionam in parametrii normali la dorinta noastra. Momentul in care se prinde o sarcina, nu este treaba voastra, ci a noastra. De intimitate.

Intrebarile de genul : « no, voi pe cand ? De ce nu faceti ca anii trec » sau « trebuie sa faci copii acum, uite eu am doi si mai vreau », sincer nu ma intereseaza, ba chiar le aflu jignitoare.

Nu ne-am nascut deodata, nici la fel. Nu ne-am construit destinul laolalta si nici nu ne vom creste copiii impreuna.

Noi nu suntem in cutia in care ne asezati voi. Nu suntem nici femei de success si nici de cariera. Suntem oameni care traim altfel decat voi. Si vom avea copii atunci cand sarcina va prinde si Dumnezeu ne va binecuvanta.

Privind acum la voi, as putea sa spun deasemenea ca sunteti cu totii intr-o cutie. Dar nu pot. Pentru ca va vad firesti si frumosi, in normalitatea pe care v-ati creat-o. Si pe care o respect. Voi puteti face acelasi lucru ? Sau exista o regula privind momentul in care se fac copiii ?

AgoraforLife si Planteaza in Romania

 

Aflu din ce in ce mai multe asociatii romanesti in Bruxelles, cu drag, dor si cautatori de adevar, traditie si spiritualitate intru pastrarea identitatii noastre culturale. AgoraforLife este una dintre acestea.

Mihaela Popescu are asa o lumina-n privire si-o chemare inspre bine, de mi-a dat si mie incredere ca-s pe drumul cel bun. Stiu, nici n-ar trebuie sa mai am dubii.

AgoraforLife mi-a aratat o campanie extrem de importanta : « Planteaza in Romania » prin care isi propune o actiune masiva de impadurire in tara noastra, si, de ce nu, de doborare a recordului mondial pana in 2017.

Haideti sa sustinem aceasta campanie. Promit sa ma apuc de treaba personal, de indata ce scobor spre Romania mea draga. Fiti deschizatori de drumuri. Si paduri !

eu plantez

In doua luntrii

646x404

Marea Britanie isi impune regulile si dupa 5O de ani de Europa Unita. Piata fortei de munca si lucratorii sunt instrumente economice si de competitivitate. Putin importa, vad, daca e sustenabila ori ba. Daca au sa reduca alocatiile copiilor ramasi in urma la nivelul celor din Romania, i-as fi rugat sa plateasca lucratorii romani din intreprinderile britanice din Romania la nivelul britanicilor. Ca sa nu fim doar o piata de desfacere.

Cameron s-a inconjurat de eurosceptici si de discurs anticomunitar pe cand urca in popularitate. Acum, si daca ar vrea sa dea inapoi, nu mai poate. Trebuie sa organizeze acest referendum. In ciuda acordului incheiat, exista in continuare posibilitatea ca britanicii sa isi doreasca iesirea. Pe fond nervos si de neincredere in politica. S-ar crea un precedent urat pentru viitorul european. Dar, pe de alta parte, daca raman, sunt nitel…iesiti oricum.

« Acordul va permite Marii Britanii şi oricărui alt stat UE să activeze oricând în următorii şapte ani o clauză care va permite limitarea indemnizaţiilor sociale de care beneficiază angajaţii străini veniţi din altă ţară europeană, în cazul în care vor fi presiuni semnificative asupra serviciilor publice naţionale. Aceste limitări pot fi aplicate asupra unui individ pentru o perioadă de maxim patru ani, şi trebuie reduse gradual după primul an.

De asemenea, acordul vizează şi o recalculare a alocaţiei de statul britanic copiilor rămaşi acasă ai muncitorilor comunitari din Marea Britanie, care va fi indexat la o rată mai scăzută, calculată în funcţie de costul de viaţă din ţara în care sunt crescuţi copii – cu efect imediat pentru viitorii migranţi.”, titreaza Adevarul.

http://adevarul.ro/international/europa/acord-liderilor-europeni-privind-termenii-mentinerii-marii-britanii-ue-1_56c78a435ab6550cb8fde35b/index.html

Scrisoare deschisa petru dl ministru al agriculturii privind situatia bivolilor

bivol zestre

Catre:

 

Dl. Ministru Achim Irimescu,

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Bucuresti, B-dul Carol I

2-4, sector 3

codul postal 030163

oficiul postal 37

 

Stimate Domnule Ministru al Agriculurii,

Stimate Domnule Achim Irimescu,

 

Suntem o mana de oameni care constituim “Asociatia Zestrea Maramuresului”. Prin activitatea noastra, incercam sa promovam identitatea culturala a zonei pentru o integrare frumoasa si corecta in Europa Unita.

Va scriem azi pentru a va aduce in atentie un subiect tare sensibil pentru taranii crescatori de bivoli din Maramures si nu numai. Dupa cum probabil bine stiti, oamenii care mai au curajul să crească bivoli şi să promoveze produsele din laptele de bivolita sunt tot mai puţini.

Din datele pe care le-am gasit noi, reiese ca in 1989 România avea 228.000 de bivoli. Astăzi mai avem doar 13.000 de exemplare. Dezinteresul faţă de această specie rezistentă şi foarte rentabilă, de la care se poate valorifica absolut tot, a făcut ca ţara noastră să fie nevoită să exporte aproape în totalitate produsele din lapte de bivoliţă.

In Romania, bivolii se vând la preţuri derizorii atunci când proprietarii sunt în vârstă şi nu îi mai pot creşte. În străinătate însă preţurile pornesc de la 2.000 de euro pe cap de animal.

Laptele este luat de la tarani de catre firmele de procesare cu 1,5 leu-2 lei maximum, un preţ tare mic, in conditiile in care cei mai multi dintre acestia nu au alte venituri sau traiesc din pensii minime. Anul trecut, taranii au primit subventii de 800 de lei/bivol.

Am pornit aceasta campanie pentru ca ne pasa de viitorul identitatii noastre culturale, rurale, prin prisma modului in care se lucreaza inca pamantul si se cresc animalele la sate. Ne pasa deoarece tocmai prin acestea Romania poate obtine un avantaj competitiv. Bivolii si laptele de bivolita, sunt parte importanta a brand-ului de tara construit pe tema agriculturii durabile, de maxima importanta in contextul globalizarii si-a protejarii intereselor noastre. Credem ca:

  • Este nevoie de o promovare a calitatilor acestui produs si a derivatelor obtinute din acesta, pentru a creste cererea pe piata;
  • Este necesara incurajarea cresterii si inmultirii acestei specii, precum si de infiintarea mai multor fabrici de procesare;
  • Ne trebuie o strategie numai pentru aceasta rasa, altfel, vom inchide un alt capitol din istoria cultural-agricola a tarii.

Prin aceasta scrisoare, dorim sa tragem un semnal de alarma si sa considerati in viitoarele obiective pe care vi le propuneti si problematica ultimilor bivoli din Romania. Speram sa aflati niste raspunsuri la cele exprimate aici si sa ajutati comunitatile de tarani inca crescatori de aceasta specie, sa isi poata desfasura activitatea demn de-acum incolo.

Cu stima,

Asociatia Zestrea Maramuresului

 

Data:11/02/2016

 

Anexe:

-posterul de campanie “Ultimii bivoli din Tara Lapusului”