Viata din ochii lor, viata mea!

Bunici buni

Ileana a lui Dionisie a Petrii si Dionisie, doi bunici cu ochii vii. De dincolo die timeteul din sus, ea imi trimite numa bucurie si liniste prin privirea-i nemuritoare peste sat, pana la mine in emigrare. Cheia se afla in dragostea ce le-o cititi acum pe fata batrana de intelepciune. Fireste ca se uitau la mine. Fiindca am fost lumina lor. Si prin aceea m-au crescut cum au stiut mai bine. Ghicindu-mi nebunia, au intetit cuiele la geamuri, icoanele pe pereti si sporul la rugaciune. Sa am stani de piatra de rau fundatie pe viata, sa nu uit si sa nu ma pierd. Dumnezeu ma iubeste. Fiindca ei merita, eu inca lucrez la asta. Si eu ii simt dragostea si-s una cu ei. Imi este clar precum apa Tiblesului ca traiesc pentru alti. Nu pentru hrana, nici pentru hainele mele cele mandre, nici pentru motorul ce ma duce comfortabil la servici. Ca tat omu.

Oare is nebuna die legat daca-i simt si-acum dragostea? Dar daca va spui ca ma incred orbeste in cele ce-am simtit alaturea de ei in vreme de copilarie curata? Daca va spui ca imi incred viata toata pentru a duce la indeplinire ce-am impletit la fan in zi de vara insorita cand Dionisie cosea si ea intorcea brazde? Cand iti curge lapte die dibol gustat la ceas de seara, nestrecurat, muls atunci, vei simti viata toata hrana adevarului. E dulce, noostalgica, pura! In lumea aceea utopica si totusi atat de reala, pana si Fat-Frumos pare atat de puternic si firesc!

In cautarea acelui gust, imi aflu bunici si copilaria numai cand viata mea e a altora. E gest sinucigas? Ori lipsit de ratiune? Nici nu-mi pun problema:) Este atat de sus in cerurile Domnului incat ma trezeste noaptea din visare. Imi aduce aminte ca sunt in misiune. Si n-am vreme de pierdut, numa de trait. In vremea acestea, Dumnezeu vegheaza la fericirea mea, ce vine neconditionat. Atunci cand eu ma incred cum se cuvine rugilor bunicilor de la Suciu de Jos care-au suit gand bun in univers.

Au vrut un echilibru pentru mine. In rest, au cautat doar sa ma invete ca trebuie sa traiesti in curatenie sufleteasca. Aflati ce inseamna asta! Si veti descoperi ca in mod miraculos veti vrea sa salvati lumea. Romania… macar! Dulcele meu lapte de bivol…tu nu esti meritul meu, viata mea imbelsugata nu imi apartine, caci altii, chinuind au tras lemne din padure ca sa exist eu! Bag seama ca am ceva treaba si nu poate fi numa una…obisnuita.

Oare tata a murit?

643

L-au furat. De drepturile cele cu care ne nastem, de bucuria din ochii fetei sale. L-au batjocorit si l-au aruncat intr-o derapanatura. Apoi l-au ucis cu nepasarea lor. Nici asa nu l-au lasat sa plece din emigrare. Il tin mort in lumea viilor.

L-au dezghetat dupa trei luni. Apa pamantului-i secata, padurea tarii vuieste. Stramosii se-ntorc in morminte pline de vitejie nemuritoare, tiitoare de veghe. 7 vaduve cu neagra naframa plang o masa goala. Un sicriu ce n-a ajuns inca.

Sare pusa-n patru colturi, busuioc uscat legat in tricolor cauta insetat apa sfintita din biserica din sat. Cerul alearga deasupra rogojinilor culegand fumurile caselor de trista poveste.

Afara gerul crapa pietrele. O fetita-i desculta-n mijloc de curte. Fulguie, ninsoarea-i gri si ea-i munte de nelamurire furioasa. O saniuta de lemn de brad, patratoasa si vesela ii zambeste langa fantana. Tata trebui sa vie sa zboare cu ea pe Dumbrava, alaturea de glasurile ingerilor bucurosi de regasire.

Mama, cap dezvelit de femeie imbatranita prea devreme de-un zbucium de barbat ucis, isi striga odorul inapoi in casa. Copila-i cu ochii-nlacrimati de dor: “Oare tata a murit, de nu mai da un telefon?”

Urla o femeie cu prunc strangand la pieptul insangerat de chin, un sot si-un tata. Sa-l aduca acasa, sa-l poata ingropa. Si-o tara-ntreaga ar trebui sa-si strige durerea alaturea, sa-si ceara mortii inapoi! Asa cum am cerut Bucovina cu mormintele stramosilor nostri, asa cum de pe front au adus vremurile cele grele de dinainte de democratie, eroi. Le-am vrut trupurile neinsufletite pe pamanturile noastre, din tarana suntem, in tarana ne vom intoarce. Dintre ei si sacrificiul lor ar trebui sa ne alegem viitorul, mai bun. Ca moartea lor nedreapta sa capete sens, noi ar trebui sa stim. In primul rand sa stim. Ca au murit fiindca altii inca batjocoresc oameni pe piata muncii pana la crima. Apoi ca sa nu lasam asta viata copiilor nostri. Sa scriem noi istoria constructiei europene in memoria acelor soldati cazuti pe frontul de vest.

Din dezghetul primaverii va veni linistea si florile or mangaia sufletele cele indurerate. Ca sotul si tata n-o murit degeaba. Sunt oameni care vegheaza, le asculta strigatul si vor lucra pentru o altfel de lume. Sunt si astfel de oameni. Eu ii cunosc. Ii numesc apostoli. Si lucreaza prin Dumnezeu. La fel ca aceia care au lucrat cand a inceput o noua lume.

Anuca, sa-mi faci prajitura cu miere die albina si dulceata de prune

Anuca

Cand a hi gata postu Craciunulii, is gata si io de iesirea din emigrare. Alinta-m-oi de-atunci in miresmele die dulce reintoarcere acasa, la Suciu De Jos. Die pa Obreja stiu cum felelesc femeile cele stiute. Si io numa zbor la iele.

Fa bine, Anuca, si cota caietu ciela inverzit die vreme, vezi foile galbejite die bucataria istorica a Tarii Lapusului, cata oua in sura, miere de la Popovici, dulceata din camara si prinde a-mi face mnie dulce prajitura. Tate cate-s in ea, is cu intamaiere din Tarnita jocului de-nceput.

Coce-mi darul copilariei in cuptior sa incalzim iarna ce-a scobori pe-atunci omat de scart nostalgic. Paretii die lut or mocni ca altadata ticluind-mi mie destinul. Flacarile-or rade die tate cele vor sa vie.

Imple-mi-s-a mnie sufletul die cele die trebuinta. Altu si mai mult sa nu mai acreasca nime ce-o-ndulcit odata prajitura ta cu mniere.

 

 

De ce nu pot sa imi exprim opinia politica fara sa fiu batjocorita ?

Bivol

Um om cu atitudine civica are si niscaiva constiinta politica. Este liber, el omul, sa isi aleaga ideologii si platforme de mare sau mica anvergura, dupa bunul plac.

Am prieteni si rude care isi impart credinta cu alte familii politice. Ii ascult si le respect argumentele. Nu-i judec, nici ii batjocoresc. Eu imi construiesc idealurile pe nevoile si dorintele tuturor, nu selectez care anume este stanga si care de dreapta. Ca doar nu-s stapana adevarului absolut.

Au circulat postari de grele incercari, nu am intrat sa daram demnitatea nimanui. Am citit cu atentie insa.

Pentru partea politica din mine si care, evident ca-i de stanga, am sa va spui doua vorbe, voua celor care nu incapeti de inima mea. Nu va cer sa ma iubiti, nici sa ma cititi daca nu va regasiti in randurile si trairile mele. Pentru mine ramaneti la fel de buni si de frumosi chiar daca imi veti ignora scriitura si pozitia mea intr-o situatie sau alta. Eu inteleg viata asta ca o pe batalie pentru mostenirea ce mi-au lasat-o batranii. In drumul ce-am ales mi-am deschis orizontul prin munca. N-am de multumit decat batranilor si parintilor ca s-au rugat pentru mine. Sa raman treaza in emigrare.

Te intreb insa, de ce iti bati joc de-un om de sindicat european care a iesit in strada pentru tine, care s-a luptat pentru drepturile lucratorilor din macelarii, plantatii de rosii si capsuni, constructii si menaj, si a intrat in cabinetul ministrului belgian alaturi de alti colegi pentru inlaturarea restrictiilor mai inainte de termen? De mine ti-ai gasit sa te iei? Dar cand lucrez pentru buna si corecta informare a emigrantilor cu privire la drepturile si obligatiile lor, dar cand militez pentru educatia din vreme a tinerilor despre Europa accesibila tuturor, atunci…cum sunt? Si daca pentru mine toate astea sunt un mod de viata, cum facem?

Pentru ca tu le stii pe toate cate planeaza in absolut? Esti sigur? Vezi tu… de astfel de oameni imi este oarecum frica. De cei care cred ca in mainile lor se afla drojdia si restul suntem ligheanul lor ciobit, numa bun de dospit ptita pentru invingatori.

 

 

Mi-am luat oile cu mine la Bruxelles

Ileana lui Dionisie a Petrii

Știi tu, bunã draga, ptieile ciele die oaie die le-aţi tinut atatia ai pã pat in casuţa ce noua? Di-am tat zis ca nu-mi trebe ca io mni-oi lua haina noua sa-mi tie die frig cand a sufla crivat paste obrajii indraciti de dor?

Dapi nu mni-o trebit ani buni, ca n-am avut minte, nu stiu ce-am gandit de-am dat io caldura voastra pantru cele imbratisari fãţarnice ale halubelor scumpe. Die cand simt ca-mbatranesc tat mai tare va simţãsc, bunã draga.

Și-api cu aiesta gand die sete die adevar si puterea de-a cuprinde intelesul tuturor lumilor die pa Valea lu Saleu pana in Preotese imblu aievea cu oile pa pasune. Le duc cu mine-n emigrare, imi limpezesc ochii din ce in ce mai tare. Blana-i calda, laptele-i amintirea cu tocana aurita, amprenta pe suflet, pana la capat insetat de cele lucruri facute-n buna randuiala pantru tata lumea asta.

Die cand port haina vostã gȃndești ca mananc caș si urdã in tãtã ziua. Die cand ma acopera blana de oaie din Tara Lapusului ma gȃdilã cetera si-mi alunga intristarea.

Is cu sufletu liber, pã imaș. Mnieii mni-s prunci in braţã, io-s cu fruntea cãtã voi. Ti-e cat, Ileana a lu’ Dionisie a Petrii.

Multãmnescu-va, buna draga, c-aţi lucrat ptieile pãntru mine in vreme die copilarie si-ati stiut ca mni-a hi hia die linistea foculii din feteu, pa lemne uscate trosnind vise din huciul salbatic la Suciu de Jos.

 

 

 

Aş mânca mălai cu lapte, die pă fund die ciaon, măcar cât îi dai la un mâţ

2014-07-30 16.39.49

Am gandit c-am aflat ce-am catat si mni-am amarat gura cu gust din amagirea ce-am tesut in tiara pa cand puricii se potcoveau cu 99 de ocade de fier şi săreau până în cer, şi tot li se părea uşor.

In diminetile acelea die basm o soba die teracota ne-ncalzea cu foc die lemne si tocana galbana ca auru celor mai bogati oameni din lume. Sofronu lu Lupuc lua din presnel un ciaon innegrit die fum si pa cand gata die asezat tocana pe masa, lasa un mniez die lapte dulce die dibol pa fund. Lapte cald, nestrecurat si nehiert. Sa-mi deie sa mananc. Die sa nu uit cat oi trai die hrana sufletului lapusan.

Acela gust dulce si satios l-am catat in blidele ciele mandre din pribegie, die iera unu mai imbdietor ca altu’. Uratu-m-am cat am catat ciaonu. Pa cand am dat die iel prin pivnitele cele intunecate de suflete ratacite, api n-am avut lemne. Huciu-i gol, pradat de lacomi, die pa sate se ridica fumul ultimelor flacari. Io-s pustie, catranita si infometata. Mai am die imblat batar 7 ai de-amu si pticiorele mele is slabite.

Din rugaciunile catre mijlocul ceriului unde stau batranii mniei, o dat Dumnezeu gand bun si-am aflat un om cu un sac die farina, doi diboli negri ca taciunele si-o soba incalzita pana catre dimineata. Mi-am destis ochii cu bucurie ca in zilele din anii de-nceput. Gandesti ca-i om bun si nu-nteleg ce tat asteapta atata cand io astept sa-mi deie cat dădem noi la mâţ, stii, mamă?

Cata-mni, mama, poalele

10403585_1452894984993185_3693369484169790375_n

Cata-mni, mama, poalele albite-n valtoarea dintre Suciuri, scoate naframa cu puitii tineretii si-mi inconjoara mijlocul cu braul colorat si zadiile cu florie die pa Tarnita. Traje-mi camesa ceie mandra peste capul dezgolit de griji. Cata-mni, mama draga, optincile ciele veti die sute de ai, binecuvanteaza-mni picioarele neastamparate la joc. Destide-mni usa, mama, sa poci zbura cata camin, la verjel. Paste mine-or trece valuri, spala-m-oi in iele s-aduc fata luminoasa din adancul emigrarii. Paste mine-or trece doruri, imbratisa-le-oi cu drag la piept si le-oi juca sub cetera pana or trece-n iarba die facituri die pa Dobra, cata Tarnita. Aseza-le-oi tate claie si coroana de flori le-oi pune deasupra, pa dupa parul gros. Sa suie la Dumnezeu, faca ce-a stie cu iele doruri.

Io oi scobori la strune. Iele or vini dupa mine. Sa ma tie-n joc die sa-mi arda talpile-n jaratec ca si inaripatii cai din povestile tatii. Cuprinsa-n brate dorului cel mare, m-oi purta cu veselie si l-oi ierta die greseala ce-o facut. Ca m-o lasat sa-l iubesc fara sa-mi poarte grija sufletului amarat. C-atunci de-am intrebat doru ochii o plecat si-o lacata mare cat pantru visteria imparatilor lumii o pus peste gura-mi insetata de adevar.

Din tesatura hainelor de-acasa si botejiunea die albi mesteceni ma radic amu. Mni dor de mine si de sanjele clocotind in colbul podelelor die lemn batute-n struna bucuriei.

Cetera m-a-mbratisa ca altadata, a da timpul inapoi inspre anii de-nceput, de dinainte de iesirea din Rai. Lacrimile regasirii mi-or brazda obrazul vestejit de batranete poate. Io oi hi tat tanara fata. Pticioare moi de sfarseala de la capat mi-or incurca lucrurile. Die pa treptele casei batranesti insa io oi zambi dorului.

 

 

 

Pa placu’ snobilor: fara accent si fara continut

aaa1 226

Cand esti in armonia de-acasa accentul din regiune te apropie de comunitate, te rasfata. Nici nu stii cum trece timpul vorbind. Trecand muntii dincolo catre Moldova, afli alta armonie, alta dulceata-n glas. Percepi diferentele si ti le aproprii dupa bunul plac, inconstient. Fiindca-i un dat.

Uneori snobismul, cand atinge cote de suprema nesimtire, judeca si eticheteaza regionalismul din glasul nostru, scoborandu-ne in haul prostiei. Masoara inteligenta si pregatirea intelectuala dupa gradul scazut ori ridicat de infleunta regionala-n vorbire. Ceea ce prostul falos nu stie este ca cei care cugeta liber, si aleg sa isi duca crucea in afara cutiei de carton ieftin, o fac prin valori ancestrale, incarcate de simboluri vesnice.

Cand gura noastra adevar graieste, invataminte daruieste. Mesajele strabunilor sunt transcrise in rugaciune, muzica, costum popular, obieciuri si harul vorbirii locului de creatie. Fara acestea cel pribeag prin emigrare amar traieste, greu se autodepaseste. Este golit de identitate. Acela care a cunoscut odata binecuvantarea strabunilor si-o lasa-n gura lupilor infometati, limbaj de lemn uscat foloseste.

Hie snoaba care-a vre’, i-oi trai pa limba me.

Cum sa traiesti pe ascuns. Invataminte de la o tanara rroma

Anna Conkova

Azi am capatat o vizita tare interesanta. Datu-mi-am seama inca o data cum functioneaza caile Domnului. Cand din amorteala de toamna rasare cate o floare sa-mi bucure sufletul cu mirosuri profunde, de intelepciune. Asa a fost vederea ei.

Anna Conkova din Slovacia, este o tanara rroma care face un stagiu de pregatire pe la Parlament. Mi-a atras atentia ochii luminosi si hotararea, sensibilitatea cu care vorbeste despre etnia ei si gandul bun de batalie pe care il duce. Pentru bunastarea comunitatii.

Atata tinerete si vibratie investeste in lupta impotriva discriminarii si pastrarea identitatii lor culturale! Si-a luat pe umeri o sarcina grea, nu i-a pus-o nimeni in carca, nici este platita, pur si simplu asa a inteles ea sa traiasca viata!

Cand mi-a povestit ca vrea sa devina designer de imbracaminte casual folosindu-se de motivele de pe steagul rrom, mi-am dat seama ca nici nu stiam ca exista un steag. Roata de caruta din mijlocul culorilor mi-a deschis ochii. Ne imaginam generatiile viitoare purtand astfel de haine, intelegand specificitatea culturala si bogatia castigata prin combaterea discriminarii. Anna isi va indeplini visul profesional pentru a schimba vietile altora…in bine.

Mi-a povestit despre cei care sunt intr-o clasa sociala buna si care nu mai poarta in suflet si nici in fapt identitatea rroma, pierzand muzica, libertatea, dansul si…limba. Fiindca simt respingerea societatii si identifica nevoile economiei reale cu realizarile pe care trebuie sa le aiba copii lor. Ceea ce este o problema, spune Anna. Cum sa traiesti ascunzandu-ti identitatea?

Voi ati putea trai fara sa fiti romani? Ati putea trai fara portul popular, jocul din camin, spiritul liber, ancestral, mostenirea culturala daruita de cei ramasi acasa?

Eu n-as putea trai pe ascuns. Cum as putea sa va transmit starile sufletului chinuit de emigrare daca limba mi-ar fi pecetluita ori regionalismele din Maramures mi-ar fi estompate de societate? Cine as mai fi in lumea asta mare fara sacuietul de la Targu Lapus?

Hai, ciardas! Nu va mintiti ca nu traiti si nu iubiti! Atentie la minutul 2:55 sa nu luati foc. Dar daca va zboara sufletul din piept afara, atunci ati inteles ca fara aceste trairi nu putem trai sanatos, nici stim creste prunci senini.

Am capatat o scrisoare: “Nu-mi comentati mizerii”

Rogu-va, is om cu atitudine politica argumentata, faceti bine, nu imi aruncati mnie mizerii pe wall, daca nu aveti o discutie consistenta despre rezultatele sau esecul unei partid sau altul. Nu v-am batut in poarta sa va explic cu cine sa votati, nici v-am cumparat iubirea.

In Diaspora exista probleme grave de integrare, de foarte multe ori la nivelul celor veniti din tarile terte, ca de exemplu Africa. Prin urmare, corecta mobilitate a muncii este departe de a fi accesibila tuturor. Exploatarea si durerea despartirii de tara si familie sunt doua subiecte care pe mine ma preocupa la un nivel atat de personal incat imi provoaca suferinta si dorinta de a schimba unele lucruri.

Am aflat solutii intr-o anume directie. Militez ca atare. Inca nu am terminat treaba. Dar nici de trait nu am terminat inca. Daca aveti idei concrete pe care doriti sa mi le impartasiti si doriti sa lucram impreuna, nicio problema. Daca aveti alte convingeri si lucrati la un proiect cu obiectiv de bunastare sociala sunt deschisa. Dar nu imi puneti gunoiul la gard, ca nu curat dupa nimeni.

Cati dintre noi au facut un bilant de activitate a partidelor politice in contextul celor doua Romanii? Care este valoarea lor adaugata? Nu insiruire de baroni si faradelegi, pe care cu usurinta le regasesc pe buzele tuturor. Chestiuni de natura pozitiva.

De ce actiunile cu obiectiv concret si rezultate bune au fost si sunt tarate in noroi? De ce actiunea Abatorul din 2012 din inima Bruxellu-lui a fost manjita cu acuze ca oamenii si-au pierdut locurile de munca, cand, in realitate, li s-a legalizat situatia incerta si de batjocura? Stiati ca in urma acelei actiuni zeci de oameni au capatat contracte de munca si pauze de masa ? Stiati ca patronatele au intrat in dialog cu sindicatele pentru a verifica ce se intampla in realitate?

De ce nu isi aduce nimeni aminte de singura organizatie care a luptat pentru ridicarea restrictiilor in Belgia si a avut intalniri bilaterale cu cabinetul ministrului la acea vreme ?

Cand imi scrieti commenturi pline de rautate, va rog sa va ganditi daca mai vreti in lista ori ba. Ori imi scrieti chestiuni concrete ori nu ne mai jucam.

Semnat din suflet de o anonima, capatata pe email. Ce era sa fac cu ea. Am publicat-o!:)