Ileana a lui Dionisie a Petrii si Dionisie, doi bunici cu ochii vii. De dincolo die timeteul din sus, ea imi trimite numa bucurie si liniste prin privirea-i nemuritoare peste sat, pana la mine in emigrare. Cheia se afla in dragostea ce le-o cititi acum pe fata batrana de intelepciune. Fireste ca se uitau la mine. Fiindca am fost lumina lor. Si prin aceea m-au crescut cum au stiut mai bine. Ghicindu-mi nebunia, au intetit cuiele la geamuri, icoanele pe pereti si sporul la rugaciune. Sa am stani de piatra de rau fundatie pe viata, sa nu uit si sa nu ma pierd. Dumnezeu ma iubeste. Fiindca ei merita, eu inca lucrez la asta. Si eu ii simt dragostea si-s una cu ei. Imi este clar precum apa Tiblesului ca traiesc pentru alti. Nu pentru hrana, nici pentru hainele mele cele mandre, nici pentru motorul ce ma duce comfortabil la servici. Ca tat omu.
Oare is nebuna die legat daca-i simt si-acum dragostea? Dar daca va spui ca ma incred orbeste in cele ce-am simtit alaturea de ei in vreme de copilarie curata? Daca va spui ca imi incred viata toata pentru a duce la indeplinire ce-am impletit la fan in zi de vara insorita cand Dionisie cosea si ea intorcea brazde? Cand iti curge lapte die dibol gustat la ceas de seara, nestrecurat, muls atunci, vei simti viata toata hrana adevarului. E dulce, noostalgica, pura! In lumea aceea utopica si totusi atat de reala, pana si Fat-Frumos pare atat de puternic si firesc!
In cautarea acelui gust, imi aflu bunici si copilaria numai cand viata mea e a altora. E gest sinucigas? Ori lipsit de ratiune? Nici nu-mi pun problema:) Este atat de sus in cerurile Domnului incat ma trezeste noaptea din visare. Imi aduce aminte ca sunt in misiune. Si n-am vreme de pierdut, numa de trait. In vremea acestea, Dumnezeu vegheaza la fericirea mea, ce vine neconditionat. Atunci cand eu ma incred cum se cuvine rugilor bunicilor de la Suciu de Jos care-au suit gand bun in univers.
Au vrut un echilibru pentru mine. In rest, au cautat doar sa ma invete ca trebuie sa traiesti in curatenie sufleteasca. Aflati ce inseamna asta! Si veti descoperi ca in mod miraculos veti vrea sa salvati lumea. Romania… macar! Dulcele meu lapte de bivol…tu nu esti meritul meu, viata mea imbelsugata nu imi apartine, caci altii, chinuind au tras lemne din padure ca sa exist eu! Bag seama ca am ceva treaba si nu poate fi numa una…obisnuita.