Um om cu atitudine civica are si niscaiva constiinta politica. Este liber, el omul, sa isi aleaga ideologii si platforme de mare sau mica anvergura, dupa bunul plac.

Am prieteni si rude care isi impart credinta cu alte familii politice. Ii ascult si le respect argumentele. Nu-i judec, nici ii batjocoresc. Eu imi construiesc idealurile pe nevoile si dorintele tuturor, nu selectez care anume este stanga si care de dreapta. Ca doar nu-s stapana adevarului absolut.

Au circulat postari de grele incercari, nu am intrat sa daram demnitatea nimanui. Am citit cu atentie insa.

Pentru partea politica din mine si care, evident ca-i de stanga, am sa va spui doua vorbe, voua celor care nu incapeti de inima mea. Nu va cer sa ma iubiti, nici sa ma cititi daca nu va regasiti in randurile si trairile mele. Pentru mine ramaneti la fel de buni si de frumosi chiar daca imi veti ignora scriitura si pozitia mea intr-o situatie sau alta. Eu inteleg viata asta ca o pe batalie pentru mostenirea ce mi-au lasat-o batranii. In drumul ce-am ales mi-am deschis orizontul prin munca. N-am de multumit decat batranilor si parintilor ca s-au rugat pentru mine. Sa raman treaza in emigrare.

Te intreb insa, de ce iti bati joc de-un om de sindicat european care a iesit in strada pentru tine, care s-a luptat pentru drepturile lucratorilor din macelarii, plantatii de rosii si capsuni, constructii si menaj, si a intrat in cabinetul ministrului belgian alaturi de alti colegi pentru inlaturarea restrictiilor mai inainte de termen? De mine ti-ai gasit sa te iei? Dar cand lucrez pentru buna si corecta informare a emigrantilor cu privire la drepturile si obligatiile lor, dar cand militez pentru educatia din vreme a tinerilor despre Europa accesibila tuturor, atunci…cum sunt? Si daca pentru mine toate astea sunt un mod de viata, cum facem?

Pentru ca tu le stii pe toate cate planeaza in absolut? Esti sigur? Vezi tu… de astfel de oameni imi este oarecum frica. De cei care cred ca in mainile lor se afla drojdia si restul suntem ligheanul lor ciobit, numa bun de dospit ptita pentru invingatori.

Știi tu, bunã draga, ptieile ciele die oaie die le-aţi tinut atatia ai pã pat in casuţa ce noua? Di-am tat zis ca nu-mi trebe ca io mni-oi lua haina noua sa-mi tie die frig cand a sufla crivat paste obrajii indraciti de dor?

Dapi nu mni-o trebit ani buni, ca n-am avut minte, nu stiu ce-am gandit de-am dat io caldura voastra pantru cele imbratisari fãţarnice ale halubelor scumpe. Die cand simt ca-mbatranesc tat mai tare va simţãsc, bunã draga.

Și-api cu aiesta gand die sete die adevar si puterea de-a cuprinde intelesul tuturor lumilor die pa Valea lu Saleu pana in Preotese imblu aievea cu oile pa pasune. Le duc cu mine-n emigrare, imi limpezesc ochii din ce in ce mai tare. Blana-i calda, laptele-i amintirea cu tocana aurita, amprenta pe suflet, pana la capat insetat de cele lucruri facute-n buna randuiala pantru tata lumea asta.

Die cand port haina vostã gȃndești ca mananc caș si urdã in tãtã ziua. Die cand ma acopera blana de oaie din Tara Lapusului ma gȃdilã cetera si-mi alunga intristarea.

Is cu sufletu liber, pã imaș. Mnieii mni-s prunci in braţã, io-s cu fruntea cãtã voi. Ti-e cat, Ileana a lu’ Dionisie a Petrii.

Multãmnescu-va, buna draga, c-aţi lucrat ptieile pãntru mine in vreme die copilarie si-ati stiut ca mni-a hi hia die linistea foculii din feteu, pa lemne uscate trosnind vise din huciul salbatic la Suciu de Jos.

Cand esti in armonia de-acasa accentul din regiune te apropie de comunitate, te rasfata. Nici nu stii cum trece timpul vorbind. Trecand muntii dincolo catre Moldova, afli alta armonie, alta dulceata-n glas. Percepi diferentele si ti le aproprii dupa bunul plac, inconstient. Fiindca-i un dat.

Uneori snobismul, cand atinge cote de suprema nesimtire, judeca si eticheteaza regionalismul din glasul nostru, scoborandu-ne in haul prostiei. Masoara inteligenta si pregatirea intelectuala dupa gradul scazut ori ridicat de infleunta regionala-n vorbire. Ceea ce prostul falos nu stie este ca cei care cugeta liber, si aleg sa isi duca crucea in afara cutiei de carton ieftin, o fac prin valori ancestrale, incarcate de simboluri vesnice.

Cand gura noastra adevar graieste, invataminte daruieste. Mesajele strabunilor sunt transcrise in rugaciune, muzica, costum popular, obieciuri si harul vorbirii locului de creatie. Fara acestea cel pribeag prin emigrare amar traieste, greu se autodepaseste. Este golit de identitate. Acela care a cunoscut odata binecuvantarea strabunilor si-o lasa-n gura lupilor infometati, limbaj de lemn uscat foloseste.

Hie snoaba care-a vre’, i-oi trai pa limba me.

Azi am capatat o vizita tare interesanta. Datu-mi-am seama inca o data cum functioneaza caile Domnului. Cand din amorteala de toamna rasare cate o floare sa-mi bucure sufletul cu mirosuri profunde, de intelepciune. Asa a fost vederea ei.

Anna Conkova din Slovacia, este o tanara rroma care face un stagiu de pregatire pe la Parlament. Mi-a atras atentia ochii luminosi si hotararea, sensibilitatea cu care vorbeste despre etnia ei si gandul bun de batalie pe care il duce. Pentru bunastarea comunitatii.

Atata tinerete si vibratie investeste in lupta impotriva discriminarii si pastrarea identitatii lor culturale! Si-a luat pe umeri o sarcina grea, nu i-a pus-o nimeni in carca, nici este platita, pur si simplu asa a inteles ea sa traiasca viata!

Cand mi-a povestit ca vrea sa devina designer de imbracaminte casual folosindu-se de motivele de pe steagul rrom, mi-am dat seama ca nici nu stiam ca exista un steag. Roata de caruta din mijlocul culorilor mi-a deschis ochii. Ne imaginam generatiile viitoare purtand astfel de haine, intelegand specificitatea culturala si bogatia castigata prin combaterea discriminarii. Anna isi va indeplini visul profesional pentru a schimba vietile altora…in bine.

Mi-a povestit despre cei care sunt intr-o clasa sociala buna si care nu mai poarta in suflet si nici in fapt identitatea rroma, pierzand muzica, libertatea, dansul si…limba. Fiindca simt respingerea societatii si identifica nevoile economiei reale cu realizarile pe care trebuie sa le aiba copii lor. Ceea ce este o problema, spune Anna. Cum sa traiesti ascunzandu-ti identitatea?

Voi ati putea trai fara sa fiti romani? Ati putea trai fara portul popular, jocul din camin, spiritul liber, ancestral, mostenirea culturala daruita de cei ramasi acasa?

Eu n-as putea trai pe ascuns. Cum as putea sa va transmit starile sufletului chinuit de emigrare daca limba mi-ar fi pecetluita ori regionalismele din Maramures mi-ar fi estompate de societate? Cine as mai fi in lumea asta mare fara sacuietul de la Targu Lapus?

Hai, ciardas! Nu va mintiti ca nu traiti si nu iubiti! Atentie la minutul 2:55 sa nu luati foc. Dar daca va zboara sufletul din piept afara, atunci ati inteles ca fara aceste trairi nu putem trai sanatos, nici stim creste prunci senini.

Rogu-va, is om cu atitudine politica argumentata, faceti bine, nu imi aruncati mnie mizerii pe wall, daca nu aveti o discutie consistenta despre rezultatele sau esecul unei partid sau altul. Nu v-am batut in poarta sa va explic cu cine sa votati, nici v-am cumparat iubirea.

In Diaspora exista probleme grave de integrare, de foarte multe ori la nivelul celor veniti din tarile terte, ca de exemplu Africa. Prin urmare, corecta mobilitate a muncii este departe de a fi accesibila tuturor. Exploatarea si durerea despartirii de tara si familie sunt doua subiecte care pe mine ma preocupa la un nivel atat de personal incat imi provoaca suferinta si dorinta de a schimba unele lucruri.

Am aflat solutii intr-o anume directie. Militez ca atare. Inca nu am terminat treaba. Dar nici de trait nu am terminat inca. Daca aveti idei concrete pe care doriti sa mi le impartasiti si doriti sa lucram impreuna, nicio problema. Daca aveti alte convingeri si lucrati la un proiect cu obiectiv de bunastare sociala sunt deschisa. Dar nu imi puneti gunoiul la gard, ca nu curat dupa nimeni.

Cati dintre noi au facut un bilant de activitate a partidelor politice in contextul celor doua Romanii? Care este valoarea lor adaugata? Nu insiruire de baroni si faradelegi, pe care cu usurinta le regasesc pe buzele tuturor. Chestiuni de natura pozitiva.

De ce actiunile cu obiectiv concret si rezultate bune au fost si sunt tarate in noroi? De ce actiunea Abatorul din 2012 din inima Bruxellu-lui a fost manjita cu acuze ca oamenii si-au pierdut locurile de munca, cand, in realitate, li s-a legalizat situatia incerta si de batjocura? Stiati ca in urma acelei actiuni zeci de oameni au capatat contracte de munca si pauze de masa ? Stiati ca patronatele au intrat in dialog cu sindicatele pentru a verifica ce se intampla in realitate?

De ce nu isi aduce nimeni aminte de singura organizatie care a luptat pentru ridicarea restrictiilor in Belgia si a avut intalniri bilaterale cu cabinetul ministrului la acea vreme ?

Cand imi scrieti commenturi pline de rautate, va rog sa va ganditi daca mai vreti in lista ori ba. Ori imi scrieti chestiuni concrete ori nu ne mai jucam.

Semnat din suflet de o anonima, capatata pe email. Ce era sa fac cu ea. Am publicat-o!:)