Rujiţãle

427307_4057349803904_867747518_nPa cand rujii infloreau in gredinuta die cata drum si Ileana trajea perdelele din feresti tomna la amniaz, sa-mi mangaie obrazu de rusine dupa atata somn, io inca invarteam in minte, sub struna, joc die tinerete nebuna. Juca caminu die radica colbu pana deasupra la stele, de fericea pe Dumnezeu cu bucuria noastra. Purtau feciorii-n brate mijloc de codane, lasand zambet si bujori ca florile bunicii.

Si-amu vad die pa trepte rujitale de la mama buna de-acasa.Is numa un boboc inca, da or da floare in cateva zile. La lelea Victorie tatdeauna o dat mai repede. La noi tate o vinit mai greu. Apoi o fo mandre tare. Sta lumea pa drum si sa uita in gredinuta. “Tu, Ileana, ca mandre flori ai, doara mai mandre ca amu ioan!”

Rujitale bunicii imbucurau tare. Da scutura pe repede petale rosii in jos, cata pamant. N-apucai o clipa sa le vezi minunea, nici sa le iei adiasma…Ase ii, la noi tate cele bune o zburat purtate-n vazduh, mai in sus, catre Dumbrava.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *