Zestrea din dulap
Răspunde
Arhiva lunii martie 2014
Joc p-a lungu vietii
Un chip luminos de mama horitoare imbie fata la viata. O-nvaleste-n scutec tasut in panza de tiara in iernile gerului die pa Tibles, de la Grosii Tiblesului. O aseaza cuminte sub umbra de nuc dupa casa la badea Dionisie, dinaintea caminului. S-auda cetera sambata sara si tiuitu fetilor la joc in bratele feciorilor.
O pune-n tarnat s-asculte vinilul muzicii de mai demult lasata de cat o stim noi.
O suie-n podu casii langa gordona, lasata acolo sa se hodineasca de-un bunic plecat la coasa, sa-i afle rezonanta din jocul de pa Lapus.
O scoboara-n tinda langa cetera agatata-n grinda sa nu se piarda pa unde a imbla-n lume.
Scoate mama-n prag steag de strigat si-nveseleste fata cu un brau colorat cu tinte luminand in raza de soare vara. O leaga pa vecie de sat si-i lasa-n grija cele aratate.
https://www.youtube.com/watch?v=VWZGnsKFIbQ
Ceteras cu arcu tau
Zi-mi jocu care-ti spui ieu.
Parauas cu apa rece
Panga casa mamei trece
Iese mama sa se spele
Vede ca-s lacrimi de-a mele
Intra-n casa sa se stearga
Si mnie sa-mi porunceasca
Sa ma duc pana la ie…
Zi ceteras hore me
Pa struna ce subtire
Mandru canta cucu sara
Suparata-s tata vara
Ca-nconjur lumea si tara
Mi-am lasat pomii-ncrengati
Si parintii suparati
Manda m-o facut mama
Intr-o joi de dimineata
M-o spalat cu apa lina
C-o stiut c-oi hi straina
In apa-o pus busuioc
In lume sa am noroc
O tipat apa pa flori
Sa hiu draga la feciori
O tipat apa pa stele
Sa hiu draga cui ma vede
Ceteras cu arcu tau
Zi-mi jocu care-ti spui ieu.
Dumnezeu se plimba pe la Suciu de Jos
A fost odata ca niciodata sat de poveste spusa de batrani calzi nepotilor curiosi si veseli de atata dragoste.
Isi aveau casele la poale de munte, in bataia vantului mereu curatator de orice rea invaluire. Prindeau a mere la fan cu furca si cu grebla femei harnice si-mbujorate de-un soare arzator rau tare vara. In spatele lor foii zburau catre salbaticia vailor. Desculti ori cu tenisi rupti de cata jeitu cela mare, purtau de-a umaru si iei cate o furcuta de lemn. Mai facea badea Dionisie si pantru cei mai mnici.
Drumu tat era impanzit de care trase de diboli pline cu familii numeroase, mandre sa mai inceapa o noua zi pa camp laolalta. Pe scandura din car sta cate-un bunic alaturi de-un nepot mititel si-atata bucurie izvora din ochii lui de gandei ca-i cel mai fericit om de pa pamant.
Si era asa o feerie-n vremea lui iulie si august de-ti taia rasuflarea. Dupa ce treceau tati care pa Dobra, care pa Vale, care pa Dumbrava, se lasa o liniste de nemiscat paste tat satul. Mai auzeai o gaina ragusita si-un bondar lenes la merii prea copti…
Impleau dealurile, campurile si vaile cu coasa si cu furca, ajutandu-se unu pe altu cand gatau mai repede. Dau drumu la diboli si la cai in salbaticie cu coptiii sa cate de ii. Care ave loc aproape de rau isi scote nepotii cu forta de la muiet.
Sa puneau sa manance de-amniaza pe-un nailon slanina cu ceapa, grostior si ratata cu ce le-a dat gredinuta. O gura de horinca si-un somn de visare catre cele bune.
De cu sara, scoborau in sat in varf de car umplut cu fan, precum patul lui Hristos.
Acolo, pa acele meleaguri se plimba Dumnezeu.
PS: Multumesc, Lili Mocanu, pentru fotografie.
Umbre
Imi vine in zbor peste trei tari blandetea lor de dincolo de mormintele din timeteul din sus. Doua babe si-un bunic hodinesc cu gandul tat mereu la noi, ce-am ramas sa slujim inca.
O viata plina de bunatati, da’ tanjind mereu dupa tocana cu branza. Un loc plin de halube, da’ vrand mereu portul cu flori. O masina imbietoare, da’ cu gandu’ tot la caru’ cu fan trecand Dobra. Un pantof cu toc fin, dar visand la umblet desculta-n iarba necosita de pa langa rau.
Ce slujim noi oare?
Mama, de 8 Martie ne este tare dor de tine…mama
Mama, maine cand vei ceti, sa nu plangi, mama. Noua ni dor de tine, asa cum le este tuturor fetelor de au o mama acasa. Sa nu plangi, mama.
Ca tu esti zana din povesti si ai puteri magice, asa cum nimeni nu mai are. Stii de ce esti tu asa, mama? Pentru ca la randul tau, ai fost crescuta de-o mama buna. Stii de ce zicea ea ca trebuie sa ne pricepem la de toate in lumea asta? Ca sa avem farmec, mama.
Noua ne pare bine ca tu esti atat de speciala. Poate om fi si noi odata.
Cat a tine cetera, atata om birui si noi. Ne tine-n viata curata cantec cu Dumnezeu lasat la Lapus, tu stii, ca ai fost tanara si ai auzit. Mai mult, ai horit la lume, sa cunoasca grai fara de prihana si plin de veselie.
Am mancat tocana de malai cules cu mainile goale alaturi de bunici harnici, samani. Am cunoscut padurea ca-n palma si-am batut Tarnita de ne-o asudat palmile. Mama, om afla pana la urma ce trebe sa facem.
Bucura-te! La multi ani, mama!
Ligia si Codruta
PS: mami, pe Ligia o enerveaza ca ascult atata cetera! Zice ca is ca Mniculaie!
Spusu-ti-am maicuta tie
Sa tii zile pantru mine/
Sa ma dai unde-a hi bine/
Dumneta mama ai tinut/
Vinerea si miercurea/
Ssa ma poti instraina/
Si-ai tinut zile invarsate/
Sa ma dai mama departe/
Sa viu cu desaji in spate…
Spune mama adevarat, in ce apa m-ai scaldat?
De pe poarta iese zana-mbracata-n alba poala tesuta-n tiara de-a i mama batrana, si cata cu privirea-n bucurata-n jos de sat, cata Lapus. Florile de pa camesa inveselesc chip de copil abia nascut, scos din botejiunea Tiblesului si binecuvantarea Dumbravii de dinaintea casei. Canta zana, cantec de dor de pa Lapus si pruncu prinde razele soarelui din Suci.
“Spune mama-adevarat cu ce apa m-ai scaldat
De-mi petrec inguandurat?
Spune mama adevarat unde-n ciupa m-ai ţȃpat?
La tulpina nucului
Sa hiu sora a dorului
Si propteaua vantului?