Un colt. De rai

108

Am un colt de rai acoperit de-un tol tesut in tiara, din lana oilor crescute peVale. la Suciu de Jos. Lana am spalat-o-n apa curata a raului de munte. Intr-o iarna geroasa, mai aspra ca asta. Am avut la noi o videre cu apa fierbinte sa ne mai inmuiem. Am pus lana in ciubar si-am uscat-o-n podul surii. Apoi am dat-on caier. Si din lemnul lui bunica a fermecat fir de copilarie vesnica.

Cu tolul am acoperit patul de copil. Al meu. Patul copilariei mele din coltul de rai din Suciu de Jos.

Inca este asa, cu bunici cu tot. Nu v-am spus ca e vesnic?

 

2 păreri la “Un colt. De rai

  1. Darga Codrutza
    Frumoasa poza, rupta din rai dupa cum spui, vara trecuta am vizitat-o pe bunica, vad ca aceasta culoare, albastru turcoaz e la mare cautare, asa avea si ea casa facuta. Mi-a dat un covor de lana facut de ea, am mers la cimitir la tamaiat, si la biserica. Am stat jos si am baut apa, ne-a facut oua ochiuri in untura cu rosii cu sare grunjoasa si branza. A plans cand am plecat si ne-a zis sa venim „degraba” sa o mai vedem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *