Cozonac la oala, Ciorba de burta falsa si cuburi à la Anuca Din Suciu de Jos

20121230-202532.jpgAlin, my husband cum ar veni, a tocozit nucile de la nucul dinaintea casii, hapt cu un ciocan de-i poarta numele cutezator:) Intre timp am sunat-o pe Anuca in Suci sa-mi spuie cum sa fac prajitura cuburi:)) ca azi am curaj! Si fiindca am fost in forma maxima, am sunat-o si pe mama sa-mi zica reteta de la ciorba de burta falsa! Pe toate astea le-am facut azi dupa-masa. Mai fac maine somon si poate un curcan! Linistiti, asa ceva ma apuca rar si ma lasa repede:) poftiti la masa de Revelion!

20121230-202557.jpg

20121230-202618.jpg

20121230-202629.jpg

20121230-202650.jpg

20121230-202708.jpg

20121230-202719.jpg

20121230-202736.jpg

20121230-202745.jpg

20121230-203153.jpg

20121230-231256.jpg

20121230-231305.jpg

20121230-231317.jpg

20121230-231535.jpg

20121230-231544.jpg

Bucate aurite

IMG_6098 IMG_6099Faina galbena , aurind in sac de bumbac prin camara, cernuta in sita deasa de doua maini IMG_6097indemanoase. Frecata cu apa sierbinte intr-un ceaon luat de la tigani si stropita cu un mniez de sare. In brate la bunicu, invartita pana-i vartoasa. Apoi tomnita cu branza de vaca ori de oi, grostior de dibol si slanina fripta. De la gaini, oua proaspete pantru ratata coapta-n unsoare.

De treceti pe la Suciu de Jos, cereti bucatele de dimineata buna. E mic dejun englezesc? Nu, e pentru cei care se pregatesc pentru o zi de lucru:)

Drogul mintii nebune

Amortit ii sufletul meu, Doamne! Rogu-te de-nvie struna de veselie si putere cereasca, sa-mi vad iar Tarnita cu poame dulci atarnand crengile grele sa ajunga oitile la ele..Mai lasa ceriul, Doamne, sa cearna ploaie rece de vara, sa ne ascunda sub nucii si prunii de pe Dobra.  Mai poarta-mi setea in Dobrita sa beu apa rece din fantana vietii vesnice. Sa traiesc iara!

Cetera mantuirii mele de toate cele neinsemnate pogoara dor, vijelie sub copitele calului alergand peste Tibles, catre casa. Is vant aprig de iarna, ustura pielea de-mi vine sa urlu!

Canta cetera nebuna, incalzeste-mi nebunia sa-mi tihneasca amintirea.

Alunga dracu’ de cata noi, dezbumba mintea si invata picioarele aieste sa umble drept. Sa aflu adiere calda, de pe Tarnita…

Rosul din naframa

Doi bujori veseli au jucat la verjel in camin in avant de tinerete indrazneata. Cetera mana asurzitor iubire vesnica, de Craciun. Poale si zade cu tinte stralucitoare roteau in vijelia jocului inima nebuna, de copila.

La sapte pasi feciorii aruncau usor fata din bratele unuia in bratele celuilalt. Chiuiau de nazdravanie si-si stingeau dorul de draguta la regasire, prin roata jocului.

Caminul din Suciu de Jos ardea in muzica si viata copiilor inca dornici de traditie. Podelele prafuiau sub greutatea lor, in ritm de Chioar.

La urma, un fisculas le-a furat sufletele, pe vecie. Printr-o naframa rosie, isi vad trairea primilor iubiri in struna subtire. Pe ratul caminului alti copii tineri innoada aceeasi simtire in nod dulceag, dupa grumaz. Unde e a mea naframa?

Magul de la cetera

bunicul magScoate de sub ladoi un lighean plin cu mere rosii. Li coaja rece ca gheata, proaspete-n dulceata, parfum in albul iernii. Intru, ca-mi da si mie..bunica.

Podeaua calda inmoaie omatul de pe cizme, nasu prinde a ma manca de la focul din feteu. Las manusile, sapca si paltonu’ la capatul patului. Intind trup tanar de copil pe tol si-l astept pe bunicu sa vie cu lapte de la dibol.

In alb-negru duruie colinda televizorului, lumina slaba dintr-un bec cuminte si lasarea intunericului ma adorm. Pana cand o colinda dintr-o struna subtire coboara magii sa vesteasca Nasterea.

E bunicul la cetera. E mag ceresc, iar io-s inca prunc nevinovat in varful patului, madarita, cu obrajii veseli, stiind sa ma bucur de Craciun.

Mniculaie

IMG_7374Cizmele imblanite, tocite si belite, cu talpa „de Clujana” zambesc sagalnic in ochiul mititel. Deasupra lor, un acoperis imbracat in alb pe-o casuta precum de biscuiti trasi prin vanilie si ciocolata, imprastie fum de lemne trosnind puternic.

In sat e liniste. Copiii si-au spus rugaciunea, rostind dorinte vii, in miros de dulce inocenta si libertate curata. Doar bunicii cauta grabiti printre gandurile celor mici si cuminti pe…Mniculaie. Un Mos care vine noaptea asta si lasa un dar in cizmele modeste ale inocentilor.

Nu e un dar obisnuit, e pe viata toata, legamant, mostenire. E raspuns la marile intrebari, e adevarul greu de indurat si totusi, adevarul.

Sunt ani buni de cand nu l-am mai vazut pe Mniculaie. Imi aduc aminte ca parca l-am vazut o data si pare-mi-se ca a lasat ceva si in cizmele mele din fereastra de la Suci. Nu cred sa mai vie pana n-oi impleti si eu coada alba sa deschid ochiul catre adevar si pentru nepotii mei, sa las sufletul sa cuprinda vamile pana in sat de munte, la Grosi de Tibles.

Acolo, in casuta de biscuiti dulci, stau inca doi mosnegi care il cunosc bine pe Mniculaie. Mi-au zis ca n-au uitat si plang cand isi aduc aminte de el. Ei cred ca a fost doar ieri, un cozoroc de fata c-un palton albastru intrand sa le veseleasca zilele. Mai zic ca Mosul acesta venea in fiecare an, pe colinda de cetera, in casa cu icoana, la oameni cu pomana…