Trezirea! La miros de tocana si gadilat de soare!

O vad ca trage perdeaua cu grija sa nu ma gadile soarele la nas. Bag cornu-n perna brodata, de cata parete. O umplut patu cu ele. Sub mine stau toluri si paturi, peste mine la fel. Mor de cald, dar nu ies de sub rasfat.

O urmaresc pe sub gene si-i aud pasii molcomi pana la usa. Se mai uita o data. Nu-mi strica hodina si ma invata cu binele gandind ca poate nimeni nu o va mai face vreodata.

Prin ochiul de la usa imi vad viitorul. Doi batrani profeti, traind cumpatat si apreciind fiecare lucru asa cum vine, multumind Domnului ca au tot ce le trebuie in gospodarie. Ma bucur sa vad aur galben pe musamaua inflorata. Hrana vie a sangelui calator incadreaza viata vesnica pe o masa modesta, la Suci. Raman ancorata in apa limpede de munte si caut logos potrivit pentru a va arata intr-o  zi rasfatul copilariei mele, asa cum a fost ea. Magica.

2 păreri la “Trezirea! La miros de tocana si gadilat de soare!

  1. Codruta, ai descris exact franturi de amintiri si pt mine.Doamne, ce vremuri, fara griji si inconjurati eram de atata grja, liniste si bucuria vietii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *