A te manca nevoile

Vaile stau deschise cand trec prin toamna tarzie desculta, cu talpile-ntarite de la camp. Nu ma doare nimic, numa’ mi dor, si-atunci ii musai sa o iau inspre casa. In mintea mea, Tarnita-i acolo, indemnand mereu inspre visare si idealuri.

Sub mine pamantu-i cald si ma leagana in leaganul copilariei mele. Din privatiunile saraciei s-a ales praful, nu prea ne-a pasat. Naivitatea pura  a satului a hranit o radacina de rezistenta, cumva mandra si indrazneata.

Cand te mananca nevoile esti mai aproape de Dumnezeu. Cred, in dementa mea, ca toti trebuie sa fim saraci macar o data-n viata..

Vai de cei ce cred ca painea si apa calda este un dat, neconditionat, iar incaltarile-s frunze-n vant.

Ma-ntorc in sat sa-mi vad batranii. Sa ma bucur de bucuria lor, sa pun pret pe ce-am cumparat astazi cu atata usurinta.

A te manca nevoile este o expresie a satului meu si raspandirea ei a dat logica trairii unei astfel de experiente, extrem de benefice. Mi-am adus minte de ea fiindca zilele acestea se intampla sa vad ca multi nu stiu de valoarea ei si nu-i pot pricepe intelesurile.

O părere la “A te manca nevoile

  1. Ma uitam la poza cu bunicii tai si sa stii ca-s speciali. Ce au trecut anii. Imi amintesc de tine, de cand erai o copilita cu un par negru negru, si veneai in vizita la bunicii tai. Acum esti o doamna adevarata, ce poarta in suflet un dor profund de Suciu de Jos :). Am vazut ca te-ai casatorit. Iti doresc o casnicie cat mai binecuvantata de Dumnezeu! Melania( fosta Burzo)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *