Goniti precum animalele

Roboteala pana curge sudoarea in carnea sangeranda. Stomac strans de foame ca nu-i vreme de-mbucat. Femei cu feminitatea ascunsa-ntre cadavre. Macelarie curata. Lazi grele precum butucii padurilor nu iarta nici bratele si nici trunchiul lor. De dimineata pana noaptea. Pe-o paina inghitita-n fuga. Si pe-o plata injumatatia fiinda  e romanca.

Ei stau zece intr-o camera si lucreaza-n constructii pentru 5 euro la ora. Sunt fericiti ca mai pot trimite ceva acasa, la copii.

Ei si ele tineri. Cu diplome arvunite pe drept. Nu-si afla nimic remunerat fiindca toti ofera stagii neplatite.

Sa nu ne amagim. Si aceasta este Europa. In vreme de criza, dar si inainte. Inainte de UE, dar si cu ea. O Europa cu o piata a muncii decadenta. In care romanii si alte natii asisderea de sarace sunt purtatorii de povara.

Nu e vorba de mila aici. E un adevar. In primul rand sa-l recunoastem, da? Apoi sa-l confruntam. Parca asa era…

Cand te bati cu adevarul tabloul e grotesc. Controlati de munca la negru si alte nereguli, angajatorii isi alunga si-si aciuiaza romanii in beciuri, prin spate si baraci pana pleaca inspectorii. Cunosc senzatia. Am trait-o si eu in Germania o vreme cand m-a trimis nevoia sa muncesc intr-o gelaterie. Este joasa. Te amareste. Tu, muncitor cinstit, cu drepturi, gonit, ascuns. Ca sa le iasa lor socoata si sa duca trai indestulat. Si asta este Europa. Si creste asa…

Ce vreau sa spun ca lor nu le pasa de noi. Noua trebuie sa invatam sa ne pese.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *