Lumea asta nu-i a mea

Nu-s bucata din negura globalizarii, nici nu stiu cum si unde sa mai aflu tarie si nervi la “ocaziile” create de piata muncii europene. Daca in 2006 m-au inchis trei zile si trei nopti cu doua saptamani inainte sa intram in marea familie UE, aflu ca de doua zile, la 5 ani dupa UE, (stiti, exista acest fenomen biblic cu « inainte » si « dupa », predestinat) o alta fata a fost retinuta in baza aceluiasi sistem abuziv, militienesc si securist belgian, la cativa pasi de institutiile europene, unde zburda discusurile popularilor despre viitorul european. Ca nu avea permis de munca si daca nu face rost de unul sa paraseasca Belgia, auzi ! Continuarea

Pepini si ptitonce

Frunza-i aprinsa rosie sub aerul umed de toamna. In casa bunica cerne samburi de pepene. Ii asterne patura pe tava si-i da la rumenit in cuptior. Ma iubeste din privirea ascunsa-n neagra naframa. Halubele stau la uscat inlontru de-amu, pe sarma patratoasa si prind parfum de dovleac prajit.  Continuarea

Concurenta de la coada vacii, China globalizarii rurale

Uneori mi se ia si mie 🙂 Si ma gandesc sa o iau usor si agale, in jos, spre aratura, catre vatra. A satului. Aer, aer, mancare, mancare, apa, apa. Verdeata, diboli, pamant. Libertate! Straie simple, neimpuse de vreun trend, miscare continuua, mod de viata aproape de cele sfinte. Plec, zic. Eu vreau pamant! Ma impiedic in niscaiva idei, ca de, te inveti ca stii niste treburi europene, poate iti da prin cap o idee de afacere, o ferma. Ma vad tanara inca si trag cu ochiul peste programul tinerilor fermieri. Ma trec fiori de incantare, caut cu atentie printre randuri un nou inceput. Aflu la capat de fericire ca e musai sa am o experienta dovedita. Raman surprinsa. Nu placut:)

Nu mi-s bune studiile. Nu ma pot face tanar fermier cu program european numai daca dau timpul inapoi si raman copil in sat. La ce m-oi fi apucat si eu sa traiesc in lumea mare daca nici macar la coada vacii nu ma pot intoarce?