La Vilvoorde e toamna. Ploua si e racoare. N-am crezut ca imi voi dori asta. M-am rugat sa inceteze caldura si adrenalina. Sa se termine. Sa se scoboare pacea si resemnarea. Prea imi era sufletul plin de incercari din struna vesela. Nu ma puteam concentra. Continuarea
Pana si gaina o capatat bani in noaptea aceea:) Strigatura la gaina MA
Am capatat o inregistrare cu o bucata din dansul de Maramures de la nunta-mi:) Tineri atat de frumosi, purtati de muzica in lumea magica a traditiei, unde nu-i loc de griji si necaz, unde fierbe sangele de bucurie si energie. Iata:
M-o pus doru sa sun acasa la Suci de dimineata buna. La bunica din jos o voce slaba da vioaie, bunicul, la 83 de ani. „Pranzam”, zice, „haida si tu”, si rade…Mancau tocana din ceaon cu branza de oiae fripta pa feteu si ratata coapta din oua de la gainile din curte. Bunica era multamita ca anul asta porodicii o fo’ cat pumnu si-o facut mult bulion. Mi-a trimite si mie sa pui in zama… Continuarea
Am facut nunta. Mi-am facut facutele si tot ce mi-a lipsit in emigrare pana amu’ am daruit unei singure nopti. Tuturor. Unii au zis ca a fost prea mult spectacol. Altii nu au mai vrut sa plece de-acolo:)) Continuarea
Acum cativa ani buni, cred ca pe la jumatatea vietii mele:), apucam calea catre Manastirea Rohia in fiecare vara, de Sf. Marie, pe jos, cam 15 kilometri. Nu stiu cum, dar nici ca-i simteam. Eram alaturea de ceilalti sateni, mici si mari, cu icoane in mana, apa si o scrije de ptita-n sacuietul patratos.
Am urcat muntele cu sufletul strans. A devenit traditie deja strabaterea Maramuresului in lung si-n lat in fiecare vara. Racoarea muntilor ne mangaia sufletele arse de boala emigrarii. M-au trezit din visare cand i-am vazut in curba pe Gutin, tigani cu mic cu mare la vanzare de mure si de zmeura. Continuarea
Cand s-a apropiat ziua, femeile au scos tepsa de sub stratul gros al vremii si-au catat in minte reteta dulcelui colac de mireasa din Tara Lapusului, Maramures. Au dat cu mare greutate de o ultima tepsa la Lili a lu’ Morosan care vazandu-mi chinuiala si-o adus aminte ca mai are minunea ascunsa prin camara.
Nu mica le-a fost bucuria. Nu le mai intreaba nimeni, nici pe Anuca, nici pe Victoria ori pe Lelea Viorica si Matusa Ileana de obiceiurile autentice din nunta satului, la Suciu de Jos. Mirii globalizarii isi scalda iubirea-n ciocolata fantanilor arteziene si-n perdelele de beculete ale firmelor de catering. In care nimeni nu adauga strop de dragoste.
Au pregatit un aluat cu miros de copilarie eterna, insorita si plina de izvoare de fericire care asteapta sa fie descoperite. Lelea Viorica i-o dat drumul in fierbinteala iute si-n jarul aprins sa fie mirii iubareti. Din coptatura cuptiorului o mireasma fermecata a urcat la cer si a dat viata celor care nu mai sunt si totusi au ramas vesnici. Doi bunici a caror maini trudite au urcat peretii statornici ai cuptiorului au zambit prin lumina ceriului la vederea colacului inrosit.
Un inger de copil a pazit colacul pana cand mirii si nuntasii deopotriva s-au infruptat cu pofta desertului nemaivazut de multi pana acum.
Anuca o facut nunta. Si s-a pregatit ca nimeni alta.
Despre cum s-a mancat colacul si pregatirile mamei…urmeaza:)
PS: Multumesc Monica si sa va traiasca feciorul!:)
