Pregatiri de nunta

Potrivnica si contra tuturor, si totusi, inteleg ca si nunta e prilej de intarire sufleteasca. Nu pentru tinerii miri inca naivi:), ci pentru nuntasi, pentru familie. Revederea tuturor, masa cu bucate de care toti se bucura si jocul sub cetera s-ar putea sa aduca lumina. E poate cea mai substantiala avere si cel mai mare castig dintr-o nunta. Ca a noastra:) 

Mai am o luna si-oi imbraca vesmant sa mearga roata, langa struna. Ma pregatesc de nunta. Mi capul la joc, la strigaturile la miri, la gaina, la dansatori, la colac si la impestritatul salii cu tema traditionala. Ma ia o usoara gadilare prin stomac:)

Ma intreaba lumea daca ma duc inapoi…acasa

Si nu ma crede nimeni cand raspund si ce raspund:) Nu leg lucrurile deloc si poate ca nu-i bine, dar nu tot ce e bine ne si place:)

Io m-as duce acasa si mi-as lua viata exact in directia opusa. Ar fi mult mai dinamic si mai interesant.

Prevad astfel doua posibilitati, conditionate de starea mea de sanatate si de varsta. Astfel, cand voi fi mare:) am doua posibilitati de implinire sufleteasca: ori ma fac dansatoare la Ansamblul Transilvania ori ma apuc de arat pamantul ramas de la bunici. Amandoua ar merge deasemenea, daca as avea sustinerea partenerului de viata.

Intr-un sfarsit, asa cum bine stiti, s-ar putea sa se intample ceea ce visam:) iar niscaiva exercitii premergatoare nu strica:) Iaca:

 

Prada pradatorilor

Cat se poate concentra pe chestiuni de saracie o mana fina imbracata-n aurii margele de laAnvers, cu Prada, trofeu vesnic la purtator precum buletinul? Cate randuri scriptice, decisive, curg rauri peste teancul de maculatara legislativa agricola, de pilda, din unghiute ce n-au avut pamant de la straturi macar, sub ele?

Ce inseamna Prada intr-un context de recesiune economica si saracie lucie? Cum vorbim de pruncii dinMoldova care tremura cand vad o bucata de paine cand sclipirea etichetei este atat de puternica incat la soare te poti uita, dar la dansa ba?

De ce  mi s-a pus pata atat de tare pe o biata poseta? N-ati inteles. Nu cu obiectul tiitor de mana am io treaba. Dar admit ca ma incred mai mult in sacuietul bunicii decat in orice poseta scumpa vorbitoare de promovarea valorilor in vremuri de foame.