Nebuna (XV)

Intr-o incruntare permanenta nu aflu mai multa seriozitate si eficienta. Intr-o haina scumpa nu aflu intotdeauna un om care sa o fi castigat cinstit ori unul care sa cunoasca sa nu aiba. Intr-o indoiala asupra semenului care pare ca-i mai bun ca tine nu gasesc corectitudine si nici profesionalism. Continuarea

Ce va lipseste?

Cand ma uit la numarul de cititori si la cele mai citite posturi de pe blog observ ca cei mai multi „savureaza” partea cu bunicii, cu valorile ancestrale si amintirea unei copilarii magice.

Ori sunt cititorii prea nostalgici ori exista intr-adevar speranta.

Eu cred ca avem incastrata imaginea altor valori si cred ca ne este tare dor de ele. Findca acelea sunt raspunsul. Aceasta este speranta mea. Dar de asta v-ati prins deja. Continuarea

Problema e ca uneori avem de toate

Si nu ne dam seama. Hai ca nu vreau sa sune precum slujba la biserica nici ca vreun curs de psihologie…dar, sincer, avem tot ce ne trebuie. Cand ne iubeste cineva si nu suntem singuri, cand ne intelege, ne sterge lacrimile, ne ingrijeste, ne asculta, cand construiesti un viitor cinstit, chiar si o casa, cand te latra catelul ca ai intarzaiat si i-a fost dor de tine, cand ii simt blanita parfumata, cand stiu ca un zambet de copil poate veni oricand de-acum ca doar nu-s bariere, cand natura iti este sub nasul ridicat atat de sus ca nu mai vezi ce ai in jur, inseamna ca ai de toate. Si-atunci se pierde omul, nu?

Eu am de toate si prea mult.Cineva mi-a deschis iar ochii si mi-a aratat averea mea. II doresc sa fie la fel de bogata. Si-apoi sa aibe grija sa nu uite ca mine:)

N-am furat nimic, dar parca imi vine!

Azi mi-am mai luat-o inca o data in freza. Ca emigrant, roman, ultima natie europeana, identificata cu criminalitatea. Ordinara. Inainte ma enervam, imi venea sa ii iau la bataie. Pe cei care ma faceau sa ma simt asa. Acum sunt trista. Prevad ce urmeaza. Resemnarea. O vreme… si pe urma cred ca voi porni un razboi. Numai sa imi aflu toate uneltele… Continuarea