Şi-atuncea te-ntreb pe tine: care-i om şi care-i caine?

Cu siguranţã cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla dacã eşti un emigrant fãrã acces la piaţa muncii este sã fii câine. Mai dintâi europeni ca noi au fost tot câinii. Integraţi, primiţi cu dragã inimã, spãlaţi, ghiftuiţi, coafaţi, îmbrãcati uneori, plimbaţi, ticãziţi şi rãsfãţaţi, cu domiciliul şi actele-n regulã, rasa caninã depãşeşte orice aşteptare. Continuarea

Din gradina

Mereu pe fuga, cu ochii incercanati, fara manichiura permanenta si sprancene creionate perfect, cu vesnica coafura prinsa-n coada si sufletul strans ca-ntr-o menghina, se prabusea. Din zambetul nelipsit de pe buze au ramas doar doua riduri in coltul gurii, prea devreme, mult prea devreme. Firele albe enervat de multe o suparau si la fiecare doua saptamani le vedea…deznadajduia…Sfrijelita si insingurata nu-si mai afla trairea. Cu scaieti « prietenosi » nesuferiti ce ii rapeau timpul, nici nu ma mir. Au distrus o floare. Continuarea

Nebuna (XI)

Din caru’ cu fan uscat si proaspat cosit de bunicu si de Petrea lu’ Anuca, lumea-mi pare mica si eu mare. Numa’ padurea si dealurile lapusene is mai marete ca mine. Vinim din Tarnita, loc fermecat de strabuni, sa stea marturie ca acolo locuieste Dumnezeu. Azi ducem iarba acasa s-o dam dibolilor datatori de lapte dulce si gras, tare gras. Trecand podu pa Dobra vad cum ies tinerii sa pregateasca caminu’ cultural de joc. Maine se face verjel si io is de nelipsit. Continuarea

Sunt putred de bogata si al naibii de norocoasa!

Imagine

Azi mi-am luat ziua buna de la locul de munca. Am ales sa plec in drumul meu spre locuri ce atrag precum magnetul. Seful a tinut un discurs si mi-a dat o felicitare mare cat mine. M-a rugat sa vin inapoi la sindicat, daca ma supara cei de la Parlamentul European. L-am imbratisat sincer si…am plans. Seful meu a inteles cand am renovat casa, cand mi-am pierdut cainele, cand am fost bolnava, cand am fost deprimata si cand am fost vesela.

Tot azi fetele mi-au spus fiecare cate ceva. Cel mai tare m-a impresionat Wendy, care m-a facut sa plang intelegand cat ma iubeste si cat de complicata pare viata de emigrant roman in Belgia pentru…belgieni. M-a rugat sa nu imi cumpar Prada niciodata, chiar daca imi voi permite, ci sa raman eu insami. N-am sa uit asta niciodata.

Azi Elke mi-a spus ca ea crede ca eu sunt intr-o misiune de salvare a tarii. Am ras. M-a asigurat ca vorbeste serios. A stabilit deja sa ajute si ea. Va strange haine si jucarii sa trimitem in zonele sarace ale tarii mele. Am plans din nou.

Azi Daria mi-a daruit un lantisor sa-mi poarte noroc si sa-mi aduca aminte de ea.

Le-am dat prajituri si suc. Bune si dulci. Asa cum au fost cei patru ani in Federatia Europeana a Sindicatelor din Agricultura, Turism si Alimentatie, la EFFAT. Ma simt atat de „special” ca ii am si ca ma asteapta oricand inapoi. Nu sunt precum o familie? Nu-s eu cea mai bogata si cea mai norocoasa? Ma duc sa plang, iar.

 

 

 

Cum m-au inchis trei zile si trei nopti

Mai lipseau doua saptamani si intram in UE. M-o pus dracul, cine altul, vorba lui Toma Caragiu, sa merg si eu intr-o delegatie la Budapesta, trimisa fiind de organizatia la care lucram. Mentionez ca respectiva organizatie, de altfel respectabila, nu s-a sinchisit sa-mi legalizeze stagiul, iar eu eram prezenta in Belgia sub forma de…turist. Astfel, la fiecare 90 de zile ma intorceam in Romania sa-mi puie viza si sa pot trece iar. Nici asa nu jucam corect ca legea m-ar fi obligat sa stau mai mult pe-acasa pana sa revin in spatiul Schengen, dar, in sfarsit, mai cu 50, mai cu 100 de euro, am mai imbogatit si eu casele vamesilor de la Petea si mi-am continuat drumul emigrarii. Continuarea

Nebuna (X)

Un vant de primavara si flori albe zambitoare poarta cantec de vioara. Indoaie genunchii si ochii ii rad. Ma stiu toti de nebuna si-mi saluta nebunia. Nu-mi pot dezlipi urechea. Nu-mi place s-o ascult in surdina, nu e muzica clasica. Ma asez alaturea cu ei. Imi creste inima pe masura ce arcusul mangaie struna. Sunt in Tarnita. Merii si-au aplecat crengile atat de tare ingreunate de poame incat oile ajung sa se hraneasca. Sub mine vibreaza pamantul florilor de vara, necosite inca. Continuarea

Cat te costa emigrarea?

Ca orice inceput, lucrurile se urnesc mai greu. Dar odata pornite, se vor cunoaste si rezultatele. In general toti vrem bani mai multi si astfel cele ce decurg din acest beneficiu. De cele mai multe ori ii obtinem, ne implinim obiectivul si cladim ceea ce acasa ar fi fost extrem de dificil, poate chiar imposibil pentru unii dintre noi. Continuarea

Sucenii mi-or da si mie lumina

Sunt la 2 000 km distanta de Paste. Singurele pe care eu le cunosc. Singurele pe care le-am simtit ca fiind reale fiindca am doi samani, inca in viata, care au avut grija sa-l cunosc pe Dumnezeu milostiv, bland si bun. La Suciu de Jos, Maramures, Domnul locuieste intr-o biserica simpla. Popa nu are vila, traieste in casa episcopala a satului, una fireasca. Umbla cu cizme de guma si-si ajuta consatenii. Continuarea