La ce mi buna vremea ?

Pleoapele lenese inca nu vor sa iasa la lumina din cornul de perna brodat in flori de camp in tiara bunicii. Stau rasfatate fara sa stie timpul sau sa se aibe vreo grija. Dulce copilarie, trezita in miros de lemn topolit in foc si ratata cu tocana, de ce-ai lasat tu loc vremii sa isi bage coada ?

La ce mi buna vremea ? Ce sa fac eu cu ea daca nu-mi da inapoi ce mi-a luat ? Niciodata, oricat as fi de harnica si de cuminte. Mi-ai luat jocu’, mi-ai imbatranit batranii, mi-ai lasat parintii singuri, m-ai alungat…

Te urasc, vremeo ! Stai in loc sa pot gandi cand pun capu’ pe perna mea si-mi pierd mintea-n copacii goi de-afara. Da-mi pace sa atipesc linistita acasa, la Maramures. Ce te bagi tu in treaba mea ? Si ce daca-i tarziu, oricum imi deschid greu pleoapele si ochii-s vesnic obositi, umflati. Daca ma asez mai devreme crezi tu ca ma voit trezi altfel ? Am incercat ! Sa, vezi, ghici, nu merge !

Aceeasi stare, aceeasi ochi osteniti or cata dalbul si-or plange dorul.

Du-te vreme, da-mi pace ca nu-mi esti buna la nimic !

O părere la “La ce mi buna vremea ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *