Minciuna increderii media

Mi-a zis cineva o data sa merg pe drum precum inotatorii fiindca astfel voi ajunge la finish onorabil:) Eu nu stiu sa innot bine asa ca iau pauze dese. Si-apoi, nici nu-i lucru usor fiindca de fiecare data cand iesi sa iei aer, auzi strigatele si injuraturile multimii. Media ! Si te pot incetini.

Caut adevar. Ca orisicine. Aflu deci sa privesc si sa ascult catre aceia pe care ii gasesc hipeni la cap. Le citesc argumentatia, ma inspira, imi dau idei, ma determina sa ma intreb mereu despre veridicitatea aparentelor. Cand imi formez un obicei, aflu cu surprindere aceeasi oameni intr-o piesa proasta, de teatru ieftin. Nivelul tratat devine extrem de scazut si atitudinea tare decazuta.

Ma uit in tabara adversa mereu. Practic ii citesc pe toti si mai la urma rumeg. Azi le dau dreptate unora, maine altora. Niciodata aceeasi, si, din pacate, niciunul pe care sa-l cred intru totul, always.  Oare nu trebuie ?

Cu alte cuvinte, cum trebuie sa functioneze de fapt ? Sa stiu taberele, sa-mi decid principiile si sa aleg numai ce se pliaza in construirea drumului meu si-al celor din jur ? Exista vreun secret, vreo metoda corecta, onorabila, sau doar manipulare ?

Nu ma privesc, nu ma ajuta, nici ma incanta scandalurile media dintre jurnalisti. Imi place polemica de calitate, nu bascalia ordinara. Mi-ar placea sa vad mai multe modele care sa aiba posibilitatea sa-si foloseasca  talentul in beneficiul crearii de modele competitive, cetatenesi, de atitudine civica si politica. Mi-ar placea sa vad mai multi jurnalisti, oameni ai marilor schimbari, care isi pot revolutiona existenta. Eu as avea nevoie de asta. Ce naiva sunt ! Sau sunt acolo deja, da mi-o intrat apa-n ochi?

Ma gandesc sa nu-mi mai pese si sa urmaresc selectiv, emisiuni  cu iz cultural, stiintific si eventual stiri. Ma pot rezuma probabil la asta. Pana la urma eu imi vad culoarul si fara strigatele lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *