De pe Dobra, numa-n sus!

Sa nu-mi ia ritmul ca nu stiu pasi altfel. De altfel, nu ma tem, findca ei nici nu-l cunosc si nici nu-l pot patrunde. Pot rade-n ignoranta lor, dar nu vor prinde putere. Sunt goi si slabi si mai saraci ca mine, caci n-au primit in botejiune mai nimic. Niscaiva critari sa le justifice existenta si-un sac mare cu rele sa izbeasca-n lume usor. Diavoli ! Io oi pasi in joc si i-oi lasa in urma, strivind cu fiecare pas pe sacul lor, inspre pieire ! Si-apoi m-oi prinde-n salt peste hotare, pan-oi ajunge-n Tarnita, pe Dobra, inapoi, ACASA !

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *