Obdele

Limba sta prinsa de clanta de la portita si foii de coptii radeau pa rand de isprava. Obrajii imbujorati scaparau bucuria saniusului pe drum. Nu circula niciun motor, ca cine sa se incumete pe asa o vreme. De pe Dumbrava, care erau mai mari se dadeau pe derdelus. Continuarea

Fulguielile iernii stangace

Iarna este cea care trezeste la viata. Las-o-ncolo de primavara ca atunci suntem ocupati sa strangem mizeriile acoperite de zapada anotimpului rece. Nu mai apucam sa ne gandim la viata. Curatam mizerii.
Acum insa frigul inteapa-n oase, saracia viscoleste-n frigider spre mirarea pruncului, politicienii televizati par stane, viitorul ne tine-n fund, alunecos. Ma doare capul, am ani grei de studii si de munca in spate. Incerc sa las ceva in urma. Tuturor. El are palmele batatorite si dupa ce-a platit electricitatea si cablul, a stat sa isi asculte presedintele, sa afle cum vede el viitorul. Conta sa il auda. I-am spus ca n-are rost. E prea tarziu acum. Continuarea

Iarna găluştelor ĩncălzâte pă feteu

Trosnesc lemnele de pe Dobra in feteu, pazind caldura din casuta de cata drum. Bunica mai baga un lemn pa foc si trage presnelu sa puie oala cu galuste la-ncalzit. Bunicu cata grostioru si pune ptita de la cooperativa pe masa-nvelita-n musama. Io n-as acoperi-o, e o masa facuta de mainile lui, asa cum o facut toata mobila din casa si altele pe la casele oamenilor din sat. Bunicu este ceea ce se cheama un om care s-a adaptat nevoilor economiei din sat si regiune. Viorist la nunti si petreceri, tamplar in fabrica si-apoi in sat dupa reusita privatizare (a reusit sa fure toate locurile de munca din zona Lapusului), asistent medical si bucatar de cand bunica-i mai mereu beteaga. Dar, cea mi reusita meserie a fost acea de sot. Ca traiu cu baba nu-i mereu floare la ureche, nu ? Continuarea

Malai cu lapte dulce, de dibol

Fumega cosurile in bataia cu inghetul timpurilor si-o imbiere de malai dulce cu lapte de bivol te cheama in casa. Reteta nu-i stiuta de multi si nici nu se omoara multe popoare astazi sa taie diboli. Ca-i greu cu ei, nu dau lapte numa tare rau si nu-s buni numa de tras la fan si la arat. Si-api in Europa cine mai lucra ase pamantu’ ? Vacile albe mananca mult si laptele-i mai slab. Da’ mai mult. Numa ca nu le poti baga la jug. Sucenii tin inca diboli (bivoli). Si putinul lor lapte, laolalta cu malaiul cel dulce ar hi dara target pentru un proiect de promovare europeana. Da !!! Musai sa cocem ceva in sensul asta.

La limita intunericului

Caut intelegerea celor din jur ca sa-mi sustina nebunia, crezand ca vor gusta din aceeasi dulceata pe care o am eu in borcanele din camara de la Suci. Ma aflu singura pe brazdele din gradina, caci nici macar cei din jurul meu nu mai au rabdare si interes. Ori i-a cuprins globalizarea, ori dezamagirea. Si se intampla ca Maramuresul imi pare si mai frumos atunci. Continuarea

De pe Dobra, numa-n sus!

Sa nu-mi ia ritmul ca nu stiu pasi altfel. De altfel, nu ma tem, findca ei nici nu-l cunosc si nici nu-l pot patrunde. Pot rade-n ignoranta lor, dar nu vor prinde putere. Sunt goi si slabi si mai saraci ca mine, caci n-au primit in botejiune mai nimic. Niscaiva critari sa le justifice existenta si-un sac mare cu rele sa izbeasca-n lume usor. Diavoli ! Io oi pasi in joc si i-oi lasa in urma, strivind cu fiecare pas pe sacul lor, inspre pieire ! Si-apoi m-oi prinde-n salt peste hotare, pan-oi ajunge-n Tarnita, pe Dobra, inapoi, ACASA !

 

Depresie

Europa toata a gresit cand a crezut ca babiloniada-i buna. Cum sa fie ? Cand nu ne mai intelegem, cum ne putem ajuta, respecta, promova si castiga existenta ? Daca intrebi belgienii iti vor spune ca-s satui de emigranti, de ignoranta, de mizeria pe care au adus-o. In general si cu cateva exceptii, desigur. Cum anume am putea suci imaginea asta ? Ca si noi, romanii, tot emigranti ne chemam laolalta cu arabii pe care nu-i suporta belgienii de rand. Ca oficialii nici n-au voie sa se pronunte liber 🙂 Sigur ca nu suntem la fel de insuportabili ca ei, dar nici foarte iubiti nu suntem. Si ne aflam tot in saracie, cu o tara care si-a pierdut directia, cu plecati care nu au sanse sa revina, cu prezenti care imbatranesc si duc secretul cu ei in mormint. Continuarea