Bradul, dolarii canadieni, sora-mea si Andrei

De Craciun, fiind tot emigranta, am sunat pe toata lumea acasa si mi-am mai stamparat dorul. Cu o voce tremuranda, bunica imi spune ca a capatat o suta de dolari canadieni de la neamuri departate si ca ni-i da noua, mie si sora-mii, sa-i impartim frateste. Ii zic ca nu ne trebuie, sa-i taie pentru doctori pentru ca are Parkinson si trebuie dat mereu. „Lasa, ca le-am dat destul”, zice. „Fa bine si iti ie partea de la sora-ta cand vine, te saruta mama”, zice si inchide telefonu’. De doua zile, creierul de sora-mea ma anunta razand ca partea mea de dolari canadieni s-a dus pe nu stiu ce cumparaturi absolut personale, adica pentru ea:), despre care nu poate sa-mi dea detalii. Bun si asa:) S-o taie Dumnezeu pe bunica, dara:) Noi nu i-am dat nimic, poate o ciocolata. Pe care o va tine pana la vara cand mergem la ea, sa ne-o dea tot noua:) Continuarea

Cadoul meu de sarbatori pentru Maramures si Romania

Daca nu imi era stricat obiectul muncii, si anume una bucata laptop, va aratam mai devreme cadoul meu de la departare pentru „acasa”:) Sarbatori fericite tuturor si un an nou mai bun:) Sa-mi traiesti, Maramures drag! Material audio: Destine romanesti (in zip, extragere si in doua minute interviul).

Multumesc, Radio Romania International:)

Christmas Lunch si viitorul lumii

Am un sef bun. Cu siguranta. Azi ne-a dus pe toti la Bruges la Christmas Lunch. Am aflat oraselul in ploaie crancena, ciocolata, bere si vin cald, caluti, muzee, magazine, traditii, muzica, piata de Craciun, restaurant pe apa si mancare excelenta. De vin nu mai vorbesc. Am povestit intre noi, sindicalistii, despre criza, saracie si am facut planuri sa schimbam lumea. Am conchis ca:

-suntem optimisti, ca pruncii nostri prin educatie si cu ajutorul nostru vor fi puternici si buni. Nu vor fi egoisti. Pentru ca nu-i vom lasa.

-trebuie sa ne incheiem cu bine misiunea de salvare a lumii, altfel viata noastra nu se explica si nu stiu ce vom povesti nepotilor,

-tot sistemul trebuie sa cada, nu vor mai fi partide politice fiindca isi pierd credibilitatea-inca nu ne-am decis exact ce o sa inlocuiasca partidele,

-monarhia britanica trebuie sa devina monarhie aleasa:)

-Romania trebuie sa fie salvata de tinerii emigranti care se vor intoarce impotriva hotilor,

-Belgia se va separa,

-UE va rezista.

Acestea au fost concluziilor dezbaterilor noastre. Si oricat de usor si pueril suna, noi am pus suflet in fiecare dintre ele.

Bun, partea nasoala este ca sunt uda leoarca, mi-a suflat vantul umbrela si acum de-abia imi tin ochii deschisi sub plapuma. Incet, incet cateva poze de pe umilul meu telefon:)

Vii la joc ?

Asa m-o intrebat Filip Gheorghe Ioan (Nelu) aseara. Cumva daca merg acasa de Craciun, singurul loc unde mai este Craciun, zice el. Si unde facem joc in camin. M-o luat un gadilat in talpa si-apoi sa va spui drept ca oricat as fi de beteaga ori de lenesa, de la joc nu ma pot trage. Nu razam paretele si nici nu stau in povesti. Sub grumza de cetera si taragota m-o lasat de mnica, deci, nu-i cum altfel. Si parca amu mni mai drag ca niciodata. Ca nu-l am 🙂 Continuarea

Jobul Dracului

M-am trezit intr-un reportaj ce arata asfaltarea unui drum forestier de 16 km in Bucegi-rezervatie naturala. Unii se plang ca Madame Udrea si acolitii fac bani grei acum pentru ca terenurile sunt mult mai valoroase, constructiile care apara ca ciupercile dupa ploaie vor atrage castiguri, turisti cu gratarele si manele, cu peturi si alte gunoaie care vor distruge ce-a mai ramas curat in natura.  Altii spun ca daca face si dansa ceva, imediat lumea se plange ca nu e bine. Daca nu face nimic, iara, de ce nu face. Greu sa fii ministru, zic. Cu lumea asta, nu ? Si-am ramas oarecum fixata pe ideea asta, de « greutate » a joburilor pe care o au acesti ministri aflati la putere. Continuarea

Ascunsã-n corn de brad

Dintr-un carton asezat cu grija sa nu se sparga peste an cateva globuri ce mai ramasesera, am scos beteala stralucitoare pentru bradul din huciul Suciului. Unul mititel, care odata imbracat cu podoabe si bomboane il urca bunicu’n pat, in tinda. Pe langa el, miros de mere coapte si nuci, cozonac cu mac si prajitura cu miere, sarmale si carnat afumat. Continuarea

Viaţã dublã

Cand agat laptopu-n cui si pun gsm-u’ pe silent se cheama c-am intrat in lumea mea. Ma lepad de hainele cele bune,  imi pun tocurile-n dulap, si-mi ieu ce aflu io mai rau de purtat, halube cat mai rupte si mai invechite. Sfetar prost imbumbat, o naframa-n cap, un pantalon plin de vopsea de toate culorile, cizmele si da-i, cand afara, cand in casa. Ba cu grebla, ba cu sapa, ba cu matura, ba cu pensula, ba cu activitati menajere. Mut mobila, vopsesc, cos, spal, curat, gatesc.  Nici vorba de internet,  facebook si blog. Nu am timp. Nu am o biblioteca, cartile-s in pod. Nu apuc sa citesc nimic caci muncesc exact ca taranu la Suci. In lumea mea aud colinzi si uneori cetera. Niciodata despre UE :)Viata mea din casa n-are absolut nicio legatura cu cele 8 ore de la munca. Niciuna. Continuarea

Alb împãrãtesc pentru sãniuţa mea

Uşa-i larg deştisã, si din drum ii vezi cum pregatesc incet Craciunul. Modestii mei ingeri pazitori lasa colinda sa-mi ajunga peste granite sa-mi aduca aminte de Dumnezeu, sa stiu ca si eu trebuie sa fac la fel de vreu sa merg la un loc cu ei intr-o zi si pentru totdeauna.  Doi mosnegi care-si grijesc unul de altul fara sa intrebe de nimeni. Lasata de spate si cu-o mana tremuranda, bunica isi ridica ochii spre seninatatea cerului care fulguieste dor nespus. Ma cauta peste Dumbrava, pe drum in sus si-n jos, sa viu razand la poarta. O lacrima amara ii gadila obrazul brazdat de munca. O sterge repede cu cornu de la naframa sa n-o vada bunicu. Da’ el o vede. Si scoate din lemnarie zambind o saniuta mititica, facuta de el insusi, numai din lemn. E saniuta mea. V-am spus ca ei nu arunca nimic ? Ca pretuiesc tot ce-a atins nepoata ? Continuarea

De ce sa taiem porcul ?

Nu mi-a placut niciodata treaba asta. E incredibil de murdara si guitatul bietului animal nu m-a amuzat deloc, niciodata. Nu prea puneam mana sa ajut la taiatul porcului si nici n-am inteles de ce trebuia sa-l taiem pana la urma. Luata acum prin lumea larga, ma prind ca pana la urma, cu toata murdaria si suferinta animalului, traditia asta aduna familia laolalta. Atunci era momentul dezbaterilor aprinse, a rasului si-a plansului. Impreuna. E ciudat, nu ? Cum trebuie sa omorim un animal pentru asta…Si cu cata nebunie ne grabim fiecare sa ajungem acasa din vreme, sa putem ajuta. Zile libere, cauta maţe sa n-ai de spalat tu, imbla in sat dupa nu stiu ce ţede, vezi faina de malai pentru carnat cu pasat, aleje orezul, inghite miroul greu doua zile. Oboseala cumplita, munca de sclavie, sange, cutite, animal mort, carne unsuroasa, slanina, ficati, aiaiaiai, cata carnaraie si…horinca. Care mai de care mai murdari si mai obositi. Si totusi atat de multumiti….

Ciudat cum trebuie sa ucidem animalul pentru asta:)

Bãtrânii noştri din muzeul ecologic

Vilutele din satul modern occidental se intrec in gradini tunse perfect, fatade consolidate, geamuri termopan asortate cu usile, si instalatii de luminat pentru Craciun care mai de care mai stralucitoare. Stradutele asfaltate, trotuare si nici urma de santuri. Batranele coafate plimba cateii, batranii fumeaza pipa linistiti. Pe ici colo cate un tractor cat casa de mare aduce aminte de agricultura. Te atrage curatenia si disciplina asta, iti doresti sa fii in mijlocul ei si sa de asezi la casa ta, asemanatoare cu  a lor. Astfel totul arata impecabil. Continuarea