Asa ca maine nu postez nemeca. Belgia nu munceste maine, asa ca si eu sunt libera. Acasa renovam si praful a stricat modemul. Sunt fara net, fara telefon fix si cred ca si fara televiziunea belgiana.
Las plata postului de maine cu Victor Negrea si ma duc sa sterg praful de pe discurile de vinil din podul bunicilor care nu au nevoie de modem sa scartaie cetera. Mi-e dor de mama… si o gasesc in muzica mea pretioasa, luata-n sacuiet cand am plecat din Suci.
[
Auziti cum îmblã gândurile nebunele, cum aleargã dragostile şi aţâţã spiritele ? Daca v-aţi trezi cu nebuneala asta de cântec în cap in tãtã ziua bunã, aşe cum pãţesc eu, n-aţi lãsa tocurile şi-ncãlţa opincile ?
N-ati lua-o p-aratura si-napoi in batatura ?
Cãtã casa si-n camin sa mai hie jocu plin ?
N-ati iubi ca-intaia oara si-ati striga ca bunaoara : ţurai tura si tura ?
Dapi cine nu stie juca, nu stie ce-i dragostea, cine nu sti tropoti nu stie nici a iubi, cine nu sti cetera, nu cunoaste nici viata maaaai, si-pi tura si tura !!!!
Multe povesti si povestiri cu emigranti mi-au ajuns ajuns la urechi in ultimii ani. Care mai de care mai dureroase si absolut toate fascinante. De la fugile si aventurile de pe vremea lui Ceausescu, la spagile din vami, inchisori si asa mai departe.
Ieri dimineata insa am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Am plans ca nebuna, privind o emisiune la un post de televiziune pe care rar il butonez. Duminica m-am poticnit in el. Continuarea
Ei sunt dusi de ceva timp acuma, bunici dragi, samanii copilariei mele, piatra de temelie pentru orice-as construi eu. Vara trecuta m-am apropiat de-un mormant plin cu flori de pe-o colina insorita la marginea Suciului. Si-asa a fost: acolo nu era tristete, nici durere. Erau cuminti si linistiti. Se odihneau dupa o viata plina de truda. Stam nemiscata si pentru o clipa le-am simtit pacea. Ochii au mai scaldat putin din durere in leaganul florilor de vara si-a vailor de paturi colorate. Continuarea
In ultima vreme m-aud chemata tot mai des: „tarancuta”:) Si io ma topesc de drag:) Ce mi-o fi venit mie cu UE:)? Nu-mi era mie bine tarancuta la casa mea? Continuarea
Eu cred ca dupa 2050 lumea nu va mai munci. Ca nu va fi cazul. Atunci putem pleca toti in vacanta linistiti. Dar nu in Europa ca aici nu va mai fi cine sa ne dea o lingura de mncare sau un cafei pe nu stiu ce terasa insorita. Sa fim numa’ sanatosi pana atunci. Ca vad bine cum Comisia Europeana « a uitat » sa mentioneze o linie macar despre tranzitia spre locurile de munca verzi si consecintele sociale din cadrul Planului pe Energie pentru 2050. Mai jos puteti ceti din comunicatul Confederatiei Europene a Sindicatelor. Eu plec in week-end. Sa muncesc. Inca este 2011…
Nokia a plecat din Germania in Romania, de la noi pleaca in China, Arcelor Mittal a inchis noua fabrici, nu demult UE « itself » a inchis industria de zahar din Europa ca cica eram prea dulci. Nu-i bai ca pe urma am ramas acri si-a trebuit sa importam zahar lasand in urma milioane fara locuri de munca si saracie lucie. Unde sa-ti mai lingi degetele de-atata bine ? Continuarea
Si era vineri dupa-amiaza. Si poate tot o toamna dulce si-o iarna intarzaiata. Iar eu copil de liceu. Si-n drum spre casa ne poticneam de-o cetera. Ce ne tinea-n loc pana-n ceas tarziu de noapte. Era exact aceasta cetera, acest ceteras : http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=CVXSBrgB7OM Continuarea
Imi chinuiesc de dimineata picioarele lenese de somn in tocuri din ce in ce mai mici, aproape inexistente pe strazi cu dale si pietre cu oaresce interes istoric. Mi-am luat pantofi noi, negri, din piele, cu un toc mijlociu, cafeniu. Comozi. Frumosi. Mi s-a parut ca-mi vin bine, fiind pitica. Degeaba. Continuarea
Parlamentul European rasplateste libertatea de gandire si anul acesta. Alegerea trebuie facuta intre cei trei finalisti: un jurnalist, un fermier si un activist al societatii civile. Nu gasesc deloc intamplator faptul ca acestia au « meseriile » acestea. Dimpotriva, consider ca sunt trei dintre cele mai dificile si mai impetuos necesare in lumea asta moderna si din ce in ce mai « globalised ». Continuarea