Aurel sau ceva mai « cool » ?

In ceata diminetii de sfarsit de saptamana muncitoresc, iesind in statie la bus-ul flamand, o ascult pe sora mea cum bombardeaza povestind inflacarata aventuri din ultima ei experienta ca muncitor sezonier prin Germania. Imi toarna vrute si nevrute. Se agita, ridica mainile in aer, rade, se enerveaza, eu ma uit zambind. Si-a facut bani de studii la Bruxelles. Sunt tare mandra de ea. Incepe un stagiu pe la EuroparlTV, televiziunea Parlamentului European pe internet. Este atat de incantata, ii vad entuziasmul si privind detasat acum dupa anii mei de emigrare, ma bucur sa-i vad determinarea. Asa eram si eu. M-am stins incet, tarandu-ma acum dupa copilarie si abia ce am facut 30 de ani:)

O aud pronuntand numele colegilor ei, de diverse natii. Diversitate, mediu de lucru international, frumos, ce mai…Deodata zice: “noah si Aurel asta…” si rad. Atat de diferit, de dulce, de altfel suna numele asta cand nu esti in Romania. Aurel de la aur, fuge gandul la Auras, Aurica, Aurelia, Aurora, hehei, ce vremuri, ce nume autentice…cum de nu le-am vazut pana acum?

Si-mi dau seama ca cei din diaspora incep sa-si numeasca copilasii din ce in ce mai des..romaneste: Stefan, Maria, Dana…oare simt si altii ca  ajunge, ca e cazul sa ne revenim la…normal?

Imi spunea cineva odata, ca cel mai greu lucru in viata pana la urma este sa fii natural. Autentic. N-am priceput atunci ca aveam o varsta prea frageda, dar cred acum ca stiu.

Si cum nu merge articolul fara melodie, iata un superb colaj de Chioar sa va invesealasca sufletele: http://www.youtube.com/watch?v=ZO4kLJt35vE&feature=related

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *