Povesti de la Suciu de Jos, Român în Europa

Femeia de la tara

IMG_8534

Femeia de la tara ii invatata cu munca grea, rostul pamantului si-a animalelor, crucea lui Dumnezeu si umorul cu talc, de usureaza trecerea peste vicisitudini si nevoile spatiului rural, necompetitiv in globalizare.

Trezita pe la un 35 de ani, mintenata 36, isi afla existenta legata ca prin ombilic de primii ani. Tot comportamentul, manifestarea si intrebarile vin din satul acela.

Sunt o taranca. Cochetez precum Ileana a lui Dionisie, rad liber precum Ileana a lui Sofron, traiesc cum imi canta vioara inimii, in paza lui Dumnezeu, ca nu m-a ocolit norocul, zice Alin, sotul meu.

Nu e deloc usor. M-au crescut prea naiva, prea increzatoare. Imi plac oamenii prea tare si oricat citesc despre cat este de important sa primim inapoi  iubire, nu ma potolesc. Ma incarca daruirea. Si ma intereseaza mai putin daca voi capata in retur. Cand obosesc, ma mai supar. Si regina dramei prinde forme. Intr-o forma sau alta, vine si recompensa. Always. Si la sfarsitul zilei, ajung sa-i multumesc lui Dumnezeu si pentru cele rele si pentru cele bune.

Stiu, is de la tara. Prea simpla.