Român în Europa, Ultimi emigranti, primii europeni

Insuportabila politica in alegeri

IMG_0105

Citesc din masina un articol interesant despre implicatiile alegerilor din Franta, unde Macron si Fillon par „insuficienti” in relansarea tarii, deschizand si mai tare drumul lui Le Pen, aceasta din urma fiind clar un dezastru.

Blocajul economic si social francez l-am simtit in urma cu vreo sapte ani, pe cand munceam in sindicatul european sectorial al agriculturii, alimentatiei si turismului. De fapt, activitatea de-acolo mi-a redat amanunte necesare tabloului de ansamblu din multe tari europene.

La acea vreme, sindicatele franceze se luptau cu precaritatea locurilor de munca si a conditiilor de plata si asigurari sociale. Si le iesea. Altii, ii considerau destul de rigizi si extrem de norocosi ca au o asemenea influenta si greutate in sistemul decizional al tarii. Insa, daca ne uitam bine, si belgienii sunt la fel de puternici. Sau nemtii, si nordicii, in general. Diferenta este ca unii dintre grei, cum sunt danezii si olandezii au slabit lesa, dand drumul la aplicarea unor concepte incadrate sub flexicuritate: flexibilitate a muncii si securitate a muncii. In conditiile in care, dinamica de pe piata a impus o abordare adaptata la schimbare si cerere. Iar sindicatele vegheaza la stabilitate si echilibru, coaguland in jurul candidatului.

Oamenii vor sa auda mai putin despre solutii politice si mai mult despre solutii practice, cu iesiri din blocajele create de-a randul anilor. Solutiile de flexicuritate sau de orice alt fel agreat de partenerii sociali, trebuie angrenate cu argumente de ordin pragmatic si exemple din alte state membre, cu indicarea actorilor civili parteneri, nu doar a eventualelor coalitii de guvernare. Daca le spui oamenilor ca trebuie sa isi sacrifice prezentul pentru  viitor, ar fi bine sa ai: darul oratoric bun, carisma, descrierea acelui viitor in acord cu partile care il construiesc si coalitie de forte politice. Bunele practici sunt greu de combatut, ele trebuiesc imprumutate si adaptate la nevoile si caracteristicile fiecarei tari in parte. Le Pen trebuie „batuta” cu proprille arme.

Politica devine insuportabila si de neinteles altfel, atragand discursurile populiste, dar pe gustul omului disperat de balbaiala celorlalti candidati. Ce vreau sa spun este ca exista solutii, etapizate, cu eforturi si vointa politica, dar care trebuiesc asumate si transpuse in social si economic, fara tagada si cu mai mult simt practic, aproape de cetatean si intelesul lui. Care inteles descrie realitatea din teren.