Ultimi emigranti, primii europeni

Parodia lucratorilor detasati si a dumpingului social in UE

io trade union

Omul daca nu se enerveaza de dimineata buna, nu are cum sa supravietuiasca. Imi fuge pamantul de sub picioare de fiecare data cand aflu jocurile de interese ascunse sub tema dumpingului social si al abuzurilor impotriva lucratorilor romani. Incerc de ani buni sa explic ca, in ciuda cazurilor de batjocura intalnite pe piata muncii in momentul detasarii sau plecarii la munca in strainatate, care exista, si a caror povesti le-am scris de atatea ori, exista si o poveste a drumului banului public si privat care trebuie urmarit.

Am citit de zeci de ori scrisoarea celor de la Consiliul National al Intreprinderilor Mici si Mijlocii din Romania (http://cnipmmr.ro/2016/03/17/cnipmmr-nu-sustine-revizuirea-directivei-9671ce-privind-detasarea-lucratorilor-in-cadrul-prestarii-de-servicii/)

care nu sunt de acord cu revizuirea directivei 96/71 privind detasarea. Si tot nu prea intelegeam unde este chichita. Pe de o parte, niciun om cu moralitate nu va accepta ca lucratorii romani sa fie platiti mai prost ca cei belgieni. Pe de alta parte, intreprinderile sustin ca salariul poate fi un avantaj competitiv. Raspunsul l-am intrezarit acum cateva luni cand am stat de vorba cu un antreprenor roman care detaseaza cativa oameni la munca aici. Si mi-a spus asa mai in gluma, mai in serios: “Stii, Coco, ideea e ca noi nu platim impozit pe diurna si asta ii deranjeaza pe cei de la firmele mari. Iar romanii castiga mai bine ca belgienii, si tot pe firmele mari deranjeaza ca lor le convine sa aduca portughezi ca is mai ieftini.”

Apoi, Lili, o buna prietena avocat, mi-a intarit ipoteza ca sunt intr-adevar si cazuri de oameni exploatati, chiar de proprii conationali, dar, exista o politica ascunsa sub tema dumpingului social, impotriva libertatii de miscare romanesti si avem mare nevoie sa negociem pozitia pe piata unica.

Deja ideea ca teza dumpingului social isi pierde substanta, ma cam supara, eu fiind un socialist infierat. Imi lipseau insa clarificarile tehnice, pe care numai un contabil ori un avocat mi le poate da, care se izbeste de astfel de chestiuni.

De dimineata m-a sunat Ruxandra, o alta avocata, si…am luat notite. Pe scurt, ca sa intelegem cu totii.

Legea europeana, universal valabila si aplicabila pentru toata lumea, dar pe care Comisia o vrea revizuita desi abia ce-a fost implementata, spune ca un lucrator detasat trebuie sa capete o remuneratie neta, deci nu spune “salariu”. In Romania, contractele de munca contin salariut net, in Belgia sumele sunt trecute brute.

Acuma, pe langa salariul net, conform legislatiei, oamenii capata si o diurna care poate fi inclusa la salariu si care, nu este impozabila. Diurna poate fi inclusa la salariu daca, lucratorii mai capata si cazare, masa si transport.

In practica, firma care ii aduce aici la munca, inchiriaza o casa pe care o plateste si asigura transportul oamenilor la lucru.

Problema se pune in momentul in care vine controlul pe capul antreprenorului si, conform accesului la meserii si categorii al Comisei Paritare 142 ( cea care administeaza sistemul meseriilor in Belgia) si zice asa:

-unde ai incadrat lucratorul cutare si cat ii dai brut pe luna? Si unde e dovada ca ii dai si masa, adica cei 22 de euro pe zi prevazuti de legea belgiana ( asa se intampla in cazul in care un belgian de exemplu merge si lucreaza in Olanda trei luni si sta la hotel). Pai, bun, in primul rand ca tu, antreprenor, ai caculat salariul net, nu brut, impozitat cu 21% in Romania, la care ai mai adaugat cazarea si transportul si iti iese ca lucratorul tau castiga mai bine ca un belgian. Prin urmare nici poveste de dumping social. Ca daca ar trebuie sa calculezi salariul brut din Belgia in conditiile in care detasatii sunt fara oameni in intretinere aici ( nevasta si pruncii find de cele mai multe ori in Romania), impozitul este deci mai mare si astfel ramane omul cu un salariu mai mic. Intelegeti?

In momentul in care tu, firma, inchiriezi o casa si le-o dai oamenilor sa locuiasca in ea, cum mai poti compara situatia cu a unui lucrator care merge si sta la hotel si are nevoie de cei 22 de europe zi de mancare? Ca nu poti compara. Deci, daca antreprenorii vor sa se protejeze, ar trebuie sa stranga bonuri de mancare, sa faca dovada.

-Apoi, belgienii vor ca acea diurna jurnaliera sa fie impozitata, ori legea spune clar ca daca mai platesti masa, casa si transport o poti include la salariu si nu este impozitata separat.

Spre exemplu, un salariu net in tara este de 300 de euro, diurna este de 1900, dupa ce se trag taxele, ramane omul cu in jur de 1 500 de euro, care este peste media muncitorului belgian, de 1 200. Aici e baiul.

Deci, in concluzie, nu cauzam dumping ci incurcam ploile. Si sunt inca multe alte argumente tehnice in sustinerea acestei ipoteze.

Zilele acestea are loc revizuirea regulamentului de directiva. Stiu ca tarile din sud-estul Europei se unesc pentru o cauza comuna si de reprezentare corecta a intereselor. Sper sa reuseasca. Este un exercitiu politic bun, de normalitate. Pentru ca diminetile noastre, la fel de enervante, sa scoata ce-i mai bun din noi in vederea reprezentarii unei Europe competitive si din punct de vedere social, nu numai economic.