Fără categorie

Haideti sa inscriem ptita de malai ca produs traditional

dsc_6572-2

In atentia GALurilor si a autoritatilor locale si judetene,
potrivit specialiştilor în agricultură, procesul de înregistrare a produselor tradiţionale este absolut necesar pentru încurajarea diversificării producţiei alimentare şi pentru protejarea denumirilor acestor produse de utilizări greşite sau falsuri. În plus, consumatorii vor primi informaţii privind caracterul specific al produselor pe care le consumă. Mai mult, produsele tradiţionale devin şi instrumente de promovare a anumitor regiuni, păstrând într-o mare măsură vie conştiinţa şi identitatea naţională, pe de o parte, şi interesul sporit pentru descoperirea valorilor locului, pe de altă parte.
Un alt avantaj al înregistrării produselor tradiţionale este posibilitatea obţinerii de fonduri pentru sprijinirea procesării acestora pentru o mai bună reprezentare pe piaţă, întrucât, în prezent, unele produse tradiţionale care se realizează în cantităţi mici au posibilităţi limitate de comercializare.
Pentru a intra în posesia fondurilor au fost stabilite două condiţii principale pe care producătorii trebuie să le îndeplinească. Astfel, în obţinerea produselor tradiţionale va fi folosită materie primă procesată conformă cu condiţiile de calitate prevăzute în legislaţia UE, iar produsul finit trebuie să aibă atestare ca produs tradiţional. În fiecare an, Ministerul Agriculturii reînnoieşte lista produselor tradiţionale.

Produsul tradiţional, înscris la OSIM şi în Registrul de atestare a produselor tradiţionale, trebuie să fie obţinut din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii. Atestarea produselor tradiţionale nu reprezintă altceva decât recunoaşterea tradiţionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu prevederile normelor în vigoare.
Potrivit prevederilor Normei privind atestarea produselor tradiţionale, pentru a figura în Registrul de atestare a produselor tradiţionale, „înregistrarea produsului nu este permisă în cazul unui produs a cărui tradiţionalitate se datorează provenienţei sau originii sale geografice sau a aplicării unei inovaţii tehnologice“. Tradiţional în sine, specifice unei singure zone geografice, fără a se regăsi pe alte meleaguri şi urmând un proces unic poate fi una dintre definiţiile a ceea ce înseamnă produs tradiţional. Cei interesaţi în a înregistra un asemenea produs la MAPDR, trebuie să urmeze procedura detaliată a unui caiet de sarcini ce poate fi consultat pe site-ul Ministerului Agriculturii.

http://www.madr.ro/industrie-alimentara/sisteme-de-calitate-europene-si-indicatii-geografice/produse-agricole-si-alimentare/caiete-de-sarcini-2016.html

La nivel national avem urmatoarele reglementari:
Hotararea Guvernului 828/2007 care stabileşte:

● Autoritatea responsabilă cu verificarea documentatiei

pentru dobândirea protectiei unei denumiri (IGP sau DOP)

– MADR;

● Autoritatea responsabilă cu verificarea pe piaţă a

etichetării şi utilizării logo-ului – ANPC

● Controlul şi inspecţia documentaţiei şi a proceselor de fabricaţie în vederea dobândirii protecţiei

unei denumiri (IGP sau DOP) – Organisme private de inspecţie şi certificare (acreditate conform standardului european EN 45011/17065).
Ordinul MADR 906/2007 care stabileste:

● Procedura de înregistrare şi verificare a documentaţiei şi a proceselor de realizare a produselor

pentru dobândirea protecţiei unei denumiri (IGP sau DOP);

● Procedura de declarare a opoziţiei la nivel naţional;

● Procedura de transmitere a documentaţiei la nivelul Comisiei Europene;

● Regulile specifice privind modelul şi utilizarea logo-ului naţional.

SEMNIFICAŢII

DOP – „DENUMIREA DE ORIGINE PROTEJATĂ”: poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al unei ţări utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie:

● originar din această regiune, loc specific sau ţară;
● calitatea sau caracteristicile sunt datorate mediului geografic cu factorii sai naturali si umani; ● materiile prime folosite trebuie să provina numai din aria geografică definită;
● producerea, procesarea şi prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografică definită.

IGP – “INDICAŢIE GEOGRAFICĂ PROTEJATĂ”: poate fi numele unei regiuni, unui loc specific sau al unei ţări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie:

● originar din această regiune, loc specific sau ţară;

● să posede o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici atribuite originii geografice;

● materiile prime folosite pot să provină şi din afara ariei geografice definite;

● anumite operaţii ale procesului de producţie cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea, etc. pot

avea loc in afara ariei geografice definite.

PUNCTE COMUNE intre DOP şi IGP

● Se aplica aceloraşi tipuri de produse;

● DOP şi IGP sunt denumiri geografice;

● Originea denumirii este în legatură cu arealul geografic, respectiv cu regiunea, locul specific sau

ţara;

● Aceleaşi proceduri;

● Aceeaşi protectie.

PUNCTE DIFERITE dintre DPO şi IGP

● Legatura cu arealul geografic:

● În cazul DOP-calitatea sau caracteristicile produsului sunt datorate mediului geografic cu factorii

săi naturali şi umani;

● În cazul IGP- produsul trebuie să posede o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici

atribuite originii geografice.

Provenienţa materiei prime:

În cazul DOP – materiile prime folosite trebuie să provină numai din aria geografică definită; În cazul IGP- materiile prime folosite pot să provină şi din afara ariei geografice definite.

Obţinerea produsului:

În cazul DOP – producerea, procesarea şi prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografică definită;
În cazul IGP – anumite operaţii ale procesului de producţie cum ar fi ambalarea, congelarea, depozitarea, etc pot avea loc în afara ariei geografice definite.

Scopul protecţiei

Protecţia Împotriva:
● Oricărei utilizări comerciale a unei denumiri înregistrate care ar permite

exploatarea reputaţiei acesteia;
● Utilizării abuzive, imitării sau evocării originii;
● Oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile produsului;

● Oricărei altei practici susceptibilă să inducă consumatorul în eroare cu privire la originea veritabilă

a produsului.

OBŢINEREA CERTIFICĂRII

Conform Regulamentului nr. 1151/2012 numai un grup poate fi abilitat să depună o cerere de înregistrare. În sensul Regulamentului nr. 1151/2012, prin „grup” se înţelege orice asociere, indiferent de forma sa juridică, formată în principal din producători sau prelucrători ai aceluiaşi produs. La acest grup pot participa şi alte părţi interesate. Un grup poate depune cerere de înregistrare numai pentru produsele agricole sau alimentare pe care le produce sau le obţine. Grupul trebuie să aprobe Caietul de sarcini al produsului.

Marca ,,Specialităţi Tradiţionale Garantate”

Conform Regulamentului nr. 1151/2012:

„tradiţional” înseamnă utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă de timp care permite transmiterea între generaţii; această perioadă este de cel puţin 30 de ani;
„caracter specific” al unui anumit produs înseamnă proprietăţile de producţie caracteristice care disting în mod clar un produs de alte produse similare din aceeaşi categorie;

Conform aceluiaşi regulament:

(1) O denumire este eligibilă pentru a fi înregistrată ca specialitate tradiţională garantată atunci când descrie un produs specific sau un aliment care:
(a) rezultă în urma unui proces de producţie, de prelucrare sau a unei compoziţii care corespunde practicii tradiţionale pentru produsul sau alimentul respectiv sau

(b) este produs din materiile prime sau ingredientele utilizate în mod tradiţional.
(2) Pentru a fi înregistrată, denumirea de specialitate tradiţională garantată trebuie:
(a) să fi fost utilizată în mod tradiţional pentru a desemna produsul specific sau
(b) să indice caracterul tradiţional sau caracterul specific al produsului.
(3) Dacă se demonstrează, în cadrul procedurii de opoziţie, că denumirea este, de asemenea, utilizată într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea poate prevedea ca denumirea specialităţii tradiţionale garantate să fie însoţită de menţiunea „fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele ţării sau regiunii respective.
(4) O denumire nu poate fi înregistrată dacă se referă numai la afirmaţii cu caracter general utilizate pentru un set de produse sau la afirmaţiile prevăzute de o legislaţie specifică a Uniunii.