Povesti de la Suciu de Jos

Ochiul lui Dumnezeu pentru cei mici

IMG_0075

Soarele  se facea simtit prin ochiul mic in casuta de catre drumul satului. Insa bunica nu lasa sa treaca nimic prin perdeaua asezata bine. Din fereastra o pazesc florile si crucea argintata.

„-Dragu’ mamii, ii creste mare si nu-i mai putie durni asie niciodata. Ca nu te-a mai lasa nime ‘.”

Avea doi ochi verzi, atat de vii si iubitori ca numa smaraldele mai pot straluci ca dragostea ei.

Pregatise ligheanul de tabla, ciobit pe margini de trecerea vremii, cu apa dezmortita. Il trimitea pe bunicul Dionisie sa scoata din fantana si-apoi fierbea pe feteu sa o incalzeasca.

Rugaciunile cele doua, Tatal nostru si Nascatoare, incepeau ziua magica.

„-Sa nu uiti rugaciunile niciodata, dragu ‘ mamii. Aieste te tin. Ca merg la Dumnezeu.” Si mi-L arata afara.

Din mijlocul curtii, nepoata vedea intinderea albastra si norii ii desenau Imparatia lui Dumnezeu. Copila a ramas tinuta prin rugaciunea bunicii cu picioarele pe bucata cea de pamant si cu visele departe, la Cel de Sus.

Astfel, dn Cer isi ia curaj sa paseasca cu incredere pe drumul satului si dincolo de el. Si nimeni nu poate sta in calea crucii, a rugaciunii si-a bunicii care vegheaza prin ochiul lui Dumnezeu.