Fără categorie, Ultimi emigranti, primii europeni

Intre saracie, emigrare si gunoiul de pe strada

grajd

(…)

Într-un municipiu românesc cu anume pretenții la obârșii culturale autentice, cu localnici molcomi și încă de treabă, gospodărește un primar tânăr și cu oaresce viziune. A renovat și restaurat el centrul vechi de ți se moaie sufletul în fața istoriei, a ticăzit toată vara străzile, a tăiat iarba și-a plantat flori. Atmosfera era vie. Au prins câțiva de și-au amenajat și grădinile din fața blocului, parcă începuse să le placă noua viață. Din când în când mai vezi câte pe unul că încă sclintește semințe între dinți scuipând pe lucrul vecinului. Încă mai afli mult gunoi deșertat în spatele blocurilor unde deținuții n-au intrat să curețe și unde pruncii își trăiesc anii de copilărie. Cam așa și cu capitala Europei.

Nepăsătorii sunt de cele mai multe ori oameni cu venituri mici, emigranții din țările terțe sărace și dintr-ale noastre, de prin sud-estul Europei. Evită cheltuiala trierii gunoiului și-l abandonează ori amestecat ori în pungi de Lidl. Corpuri de mobilier nedorite și desființate de vreme ori de animale decorează ilegal străzile cartierelor mărginașe.

Fără să folosesc argumentul drept scuză, dar există referințe importante în literatura de specialitate la studii care au arătat legătura cauzală dintre sărăcie și degradarea mediului înconjurător (Mennonite, 1990). Alte studii sugerează însă că problema sărăciei și a mediului depinde de profilul comunității locale sau al unui grup (Murad, 2010) . (…) Extras din cartea „Ultimii Emigranti, Primii Europeni”, in curs de editare, 2017