Povesti de la Suciu de Jos

Bunicii mei din timeteu

Ileana a lui Dionisie a Petriibunica Ileana lui Sofron

Doua Ilene si-un Sofron stau in sambata mortilor in timeteu din sus. Moartea lor a creat un spatiu infinit de ganduri si rugaciuni care, de cele mai multe ori, s-au indeplinit incununate cu bucuria copilariei ce-am avut-o-n leaganul satului la Suciu de Jos.

Moartea n-a facut altceva decat sa intareasca legatura genetica si de iubire vesnic straja in viata trairilor mele de orice fel. Cu credinta si cu dragoste doua mame bune, doua Ilene, una conservatoare, alta moderna, isi continua lucrarea din indepartatele ceriuri. Un Sofron isi limpezeste ochii la vederea pasilor mei si-mi da incredere ca nu-s singura. N-am fost niciodata altceva decat un om madarit si bogat, crescut in avutia sufletelor lor samanice si cunoscatoare de adevaruri.

Astazi stau medici specialisti, speakeri motivationali si terapeuti de toate felurile care trateaza cu buna-stiinta, ceea ce batranii mei dusi de-acum, au avut in chintesenta genei lor si-a comportamentului zilnic. De aceea azi, vad ca nu au dat gres niciodata. Ceea ce au aplicat in existenta lor supusa lipsurilor si cadrului social impus de politica lipsita de viziune, a fost umanitatea insasi.

Is ani buni de cand n-am mai strans in brate trei bunici. Il mai am pe Dionisie. Ii simt pe toti trei la fel de vii ca si pe el.

O Ileana sigura pe ea, conservatoare cu spirit de leader taios, mi-a stat mama buna de la 5 luni, de-abia vrand sa ma imparta. Pentru ea, valorile familiei si-a bisericii, a bunului samaritean si-a curateniei fizice si psihice erau esentiale. Pentru mine, a acceptat si relativitatea abordarii sale strategice, inlocuidu-mi indoiala cu credinta in Dumnezeu si-un suflet cumpatat., sa-mi taie in frau nebunia.

O alta Ileana, m-a luat mai tarziu, cu blandetea si intelegerea femeii care poate sa aleaga ce vrea in viata, intelegand ca nu toate am fost nascute pentru acelasi destin institutionalizat. Flexibilitatea si lumina artistica a sufletului sau atat de incercat, mi-a sadit intrebarea regulilor impuse si-a depasirii comfortului de orice fel pentru dezvoltare mea personala si-a semenilor din jur.

Un Sofron neimblanzit pana la mine si-a pus amprenta incapatanarii pana la capat in planul stiut de pe vremea cand faceam fan pe vaile de la Suci.

Trei bunici is astazi de sambata mortilor intimeteu din sus. Io ii vad si-acum cu mine, vii si iubitori. Nu mi-au dat drumul niciodata. Si nici eu nu le dau lor. Caci fara de ei ma paste prapastia iadului. Si n-am alta dorinta decat sa traiesc oglinda invatamintelor lor sa poci sui alaturea trasa de car la septe cruci in sat. Sa nu-i fac de mninune prin lume. Sa ma poci uita in ochii lor cand oi gata, sa-mi vad iar bucuria anilor de-nceput si pe Dumnezeul copilariei mele vesnice zambind.  Aiesta plan l-am simtit la sapte ani in Tarnita in vremea-n care am facut fan cu Sofron in locul cel mai mandru pe care L-a creat pe Pamant.

Dumnezeu sa ne hodineasca mortii.