Ultimi emigranti, primii europeni

Despre nevoia conceptului de mobilitate circulara a muncii si reintoarcerea romanilor

Mobilitatea fortei de munca exista, desigur, de sute de ani. Nu am inventat-o noi, romanii.

Faptul ca emigrantii ajuta la cresterea economica si demografica a unei tari este demonstrat cu cifre. Pentru tari precum Marea Britanie ( vedeti inclusiv documentarul “Vin Romanii!” difuzat de Channel 4) si Germania unde lipseste forta de munca si unde exista un declin demografic, lucratorii din afara sunt un privilegiu. Emigrantii europeni in UK au platit mai multe taxe decat beneficiile primite, relaxand fiscalitatea, argumenteaza profesorii C. Dustmann si Dr. T. Frattini de la UCL, Centrul pentru Cercetare si Analiza a Migratiei. Acestia arata ca lucratorii din estul si centrul Europei au cele mai substantiale contributii.

Despre consecintele negative din punct de vedere al scaderii populatiei in Romania, povestim pe urma.

Privind la meteahna criticilor si la diversitatea consecintelor greu de balansat pentru echilibru in ceea ce priveste mobilitatea fortei de munca in Europa sau emigrarea, cum imi place mie sa spun, va propun sa revenim asupra unui concept mai vechi, si anume acela de mobilitate circulara a muncii. In acest concept, nu ma refer la muncitorii sezonieri, ci mai degraba la cei care se gandesc sa stea o vreme in diaspora, ca mai apoi din motive pe care le-om analiza, decid sa se reintoarca.

Desi conceptul poate parea nou, acesta nu este. A fost folosit de catre Comisia Europeana deja in 2005 in Comunicarea sa “Migratie si Dezvoltare”. Ani mai tarziu, eu insami am participat la diverse seminarii care priveau aceasta chestiune, de mare interes pentru sindicatele europene. Insa Comisia Europeana a inteles ideea prin prisma celei adoptate de SUA si Mexic, asemanator cu “bracero programme”, care a adus lucratori in agricultura inca din 1942. Daca va uitati la fotografiile de mai jos, veti observa o fabuloasa asemanare. Primele sunt realizate in anii 40, iar a doua serie nu sunt altceva decat sezonierii nostri, din sud-estul si centrul UE.

mexicani sezonieri

capsunari

Comisia intelege ca valoarea adaugata a unei astfel de politici de emigrare consta in transferul de cunostinte insusite in urma calatoriei repetate intre tara de origine si cea de destinatie, reducand pericolul demografic si de “brain drain”. Mai departe, diaspora ar investi acasa si ar crea locuri de munca, parintii copiilor ramasi ar fi mai prezenti in educatia lor.

In 2007, Comisia a reamintit despre acest concept. Parlamentul European a promovat ideea, urmand linia de dezvoltare a mobilitatii muncii in Europa, intr-un mod durabil. Din pacate, Sarkozy a preluat-o ca o forma de control si limitare si-a vrut sa impuna cote penru diverse profesii, la nivel de stat membru. Sigur ca sustinatorii acestuia, precum Germania, si-a gasit inspiratie in programul practicat in anii ’50 numit “guest worker programme” care s-a dovedit a fi o iluzie, caci lucratorii nu si-au dorit si nici nu s-au intors acasa.

Si aceasta este de fapt marea dilema a organizarii migratiei circulare. Cum putem sti ca lucratorii se vor intoarce in conditiile in care acestia au un castig material decent in tara de destinatie comparativ cu venitul de-acasa? Nu stim. Putem afla de-a lungul vremii.

In conditiile in care libertatea de miscare in UE este un drept fundamental, nu putem forta, nici elabora vreo politica prin care sa obligam pe cineva sa se intoarca. Iertare sa imi fie, nu stiu cum de-a crezut cineva ca poate forta cu bani romii sa ramana in Romania…

Despre stimularea reintoarcerii, avem o alta poveste, una care creaza premise, conditii, structuri si asistenta, fonduri la nevoie. Despre statisticile care inca nu s-au facut pentru a sti realmente in ce masura romanii s-ar intoarce acasa, despre programe gandite in echilibru social si economic, cu suflet si bun-simt, intr-o forma integrata, inca nu am citit. Insa observ si particip in diverse proiecte care abordeaza chestiunea din mai multe unghiuri.

In consideratiile mele, conceptul de emigrare circulara se refera numai la o singura reintoarcere. Restul fenomenelor le voi numi sezoniere sau temporare.

Exista diverse masuri care s-au luat insa pentru reintoarcerea anumitor categorii sociale, sigur, poate nu suficient de rapizi, de cunoscuti si de simpli. De ce anume acestea nu sunt mai populare, este o enigma. Vedeti bine ca PR-ul in materie de legislatie si oportunitati de afaceri ori integrare functioneaza destul de slab comparativ cu vestile proaste despre politica din Romania.

 

In ciuda faptului ca unii se intorc si devin modele de succes, este putin probabil ca vom avea parte de un val masiv de revenire atata vreme cat nu se inregistreaza rezultate vizibile pe cap de locuitor in ceea ce priveste combaterea saraciei si a coruptiei.

Pentru ca principala cauza a mobilitatii muncii in UE este saracia. Asa cum principala cauza a emigrarii internationale este tot saracia.

Lupta impotriva acesteia se poarta pe mai multe paliere politice, dintre care cel mai drag mie este politica de dezvoltare regionala si accesul la fondurile structurale.

Presa a evocat nu putin cazurile romanilor intorsi, care au accesat bani europeni nerambursabili pentru incropirea unei afaceri in agricultura, folosindu-se de cunostintele capatte in afara sau in turism, prin restaurarea caselor batranesti si punerea lor in circuitul turistic european. Dar inca impactul este minimal comparativ cu pierderile culturale ale Romaniei.

Impactul psihologic al celor ce revin este de multe ori dureros. Caci odata intorsi, nu inseamna ca si-au aliniat automat bataile inimii cu pamantul romanesc. Sunt prinsi intre cele doua lumi o buna bucata de vreme. Comportamentul dezvoltat in urma civilizatiei nou cunoscute in afara granitelor imaginare ale tarii a presupus niste eforturi substantiale, si, in cele din urma a livrat unor asteptari anume in societate. Care nu sunt la fel cu cele regasite acasa.

Pentru a infleunta pozitiv si a aduce o valoare adaugata comunitatii romanesti, acestia nu pot renunta la cele invatate. Ori asta presupune o alta batalie, cu ei insisi si cu cei din jur. N-as vrea sa cadem in capcana generalizarii ori a crearii vreunui sentiment de superioritate. In analiza aceasta ma refer la situatiile in care, un grup de oameni se obisnuiesc cu o anume situatie derizorie, din cadrul unei admnistratii. Si isi accepta soarta. Fara sa-i judec pe acestia, care au incercat pana au cedat nervos, ganditi-va ca cei care s-au dezvatat de un tip de birocratie malefica si distructiva, vor riposta. Si vor trezi sentimentele celor care ii vor urma.

Reintoarcerea emigrantilor din diaspora cunoaste ceea ce numim factorii push, respectiv acele elemente care le determina plecarea, de exemplu degradarea starii economice. In acelasi timp, tara de origine atrage oamenii prin asa zisii pull factors, ca de exemplu prin politicile de incurajare a cresterii populatiei sau a folosirii capitalului uman dibandit in afara.

Alaina Brenick intr-un editorial al „The Europea Psychologist” exemplifica cazul evreilor, care, in contextul ridicat de discriminare din diaspora (Remmenick, 2007) si laolalta cu politica de crestere a populatiei Israelului, s-au reintors in tara. Interesant este faptul ca dorul de casa, legatura ancestrala cu tara lor, romancizata uneori printr-un dialog constant cu cei ramasi si imaginile ideatice transmise de media au contribuit serios la procesul de reintoarcere.

In aceasta abordare, onceptul de transnationalism ne poate ajuta. Acesta a aparut la sfarsitul anilor ’80 in incercarea de a intelege mai bine legatura social-economica dintre emigranti si tarile lor de origine. Astfel, in opinia lui Alejandro Portes, activitatile transnationale se desfasoara prin mentinerea contactelor de-a lungul timpului peste granite (Portes et al 1999, 219).

Academicienii acestui curent cred ca reintoarcerea nu este un capat de drum, ci o parte a unui sistem circular economic si social prin care se schimba si se faciliteaza reintegrarea, in vreme ce cunoasterea si informatia dobandita in afara se implementeaza in tara de origine. [1]

-va urma-extras din cartea „Ultimii emigranti, primii europeni”.

[1] http://rsc.eui.eu/RDP/research/schools-of-thought/transnationalism/

http://www.academia.edu/1590098/Leaving_for_home_Understanding_return_migration_from_the_Diaspora