Fără categorie

Doamne, tine-ma treaza!

Car-cu-fan-300x295

O prins a ploua stropi mari si reci. Ustura pielea de gandei ca Dumnezeu se joaca cu tine si-ti zambeste. Ileana lui Sofron m-o acoperit cu un nailon gros. Si-o strans sub grumaz o punga sa nu-i udie naframa ce niagra cu puiti verzi. Inca ave par mult tare, doua suvite albe ii incadrau chipu die actrita necunoscuta prin lumia satelor pierdute la poalele Tiblesului.

Din varfu carulii, langa un Sofron si-o Ileana, lumea-mi parea a mea. Pe Dumnezeu il aveam deasupra-mi, intr-o minte cu mine, pa cand nu stiem altceva decat jocul cu florile die pa Dobra si din Tarnita. Atuncea luam buchetele si le dadeam nume, frunzele erau leagan la imparatesele cele imaginare din margaretele salbaticiei. Nu stiam nici de-o papusa. Personajele mele erau naturale si neprihanite. Intre ele zanzania cea mai mare era din prea multa dragoste.

Mestecenii imi scoborau noroc de cununie si arinii aveau s-ascunda copilaria-mi peste ani . Amu de meri acolo, nu mai vezi intinderea de libertate ce-am avut. O minte beteaga de dor o mai pastreaza vie, dand viata celor ce nu mai sunt. Ca fara de ei, io nu stiu trai. Si fara de ei , io nu-s nimnica.

Sofron o tras de nailon. « Sa simteasca, sa ramaie treaza ! »