Fără categorie

In ţara asta nu creste coada şoricelului

3208197831_8d69f3a324_b

In Belgia n-am vazut pe campuri si nici pe santuri miraculoasa planta medicinala.

Intr-o vara, una dintre cele petrecute la Suciu de Jos, matusa Zorica mi-a spus: “Pai, ce sa promoveze Suciu iesta? Ca aici nu-i nimnica…Coada soricelului, avem multa floare dintr-asta tamaduitoare… nu trebe la nime ? »

Eu imi aduc mereu aminte de-un parfum al copilariei, simtit in Tarnita. Langa fantana cu apa rece si satioasa, cresteau laolalta menta si coada soricelului.

Dimpreuna, au dat aroma vietii mele. Poate-un soi de apa parfumata pentru femei ar trebuie sa fie, iata, produsul de piata a satului meu.

Tineti minte si ca denumirea latină a plantei de coada-şoricelului este Achillea millefolium, amintind de Ahile, cel scăldat de mama sa, zeiţa Thetis, în apele Styxului, pentru a deveni invulnerabil la răni (o aluzie la uimitorul efect cicatrizant şi de vindecare a rănilor al acestei plante). Acum două mii de ani, dacii denumeau planta “chodela” (codiţă), nume consemnat în tratatele lui Dioscoride (medic militar roman), şi o foloseau pentru vindecarea rănilor, cangrenelor şi a bolilor infecţioase. Mai târziu, în medicina populară românească, coada-şoricelului a căpătat un loc cu totul aparte, fiind folosită în toate zonele ţării, pentru nu mai puţin de o sută de afecţiuni, de la cele digestive şi dermatologice, la cele care ţin de sistemul imunitar sau endocrin.

Aici ploua. Coada soricelului nu va creste insa. La mine-n sat e puzderie, albind campurile cele multe.