Fără categorie

Suciu de Jos, destin(atie)…acasa

2014-07-30 16.39.49

M-as pute duce in lumea larga, place-mni sa vad si sa ma desfat ca la oricare altul. Uneori mai merem. Dar de cele mai multe ori, imi trebe sa ma duc acasa. La Suciu de Jos, in Tara me, Tara Lapusului, partea mai putin cunocuta a Maramuresului de la poalele Tiblesului.

Ma cheama pamantul si batranii ingropati in el, sub pomnii cia infloriti in timeteu din sus. Nu ma cheama sa ma-ntoarca, ba ma striga sa-mni aduca aminte die mine si sa ma invesealsca.

Cineva mi-a spus odata ca degeaba am adunat totemuri prin emigrare. N-am adus cu mine icoanele degeaba, nici cetera si nici casa die emn die la Barsana. Acestea ma tiu vie.

Vie ma tine amintirea raului, gustu casului, mirosul florilor din Tarnita, jocu din camin, o Ileana a lui Dionisie a Petrii si-o alta a lui Sofronu lu Lupuc.

Altcineva m-a intrebat de ce nu calatoresc mai des, ca…merit. Toti meritam. Io nu die asta am trebuinta.

Mni sete de adevar. Die omenie. De Dumnezeul meu. Care-mi zambeste si ma ajuta sa hiu buna. Sa nu-mi uit calea. Sa nu caut pantru mine. Sa iubesc.

Odata cineva mnio zis ca ma vaicaresc tale mult. Si eu aflu ca ma scriu bugat die trist..pantru un om vesel ca mine. Ca pa buna dreptate nu stiu sta manioasa.

Die buna sama ca jaluiesc dupa cieva.