Fără categorie

Ceasul bunicului

427307_4057349803904_867747518_nVejiile-s aurite pa gredina si-s  aspre tare sub mana ei harnica. In sat miroase a samburi la cuptior si raul curge lin cu frunzele pierdute-n pastelurile toamnei.

Petrea-si lasa bicicleta-n poarta ruginita si-o ie cata gredina la Anuca.

Un nuc tinerel asculta vant tainic de toamna si tine numarul anilor rataciti departe de Suciu de Jos. Cand l-o sadit fata era inca in vartejul poalelor albe invartite la joc scuturat, tiganesc din Chioar. Amu, nucu-i cat grajdiutul oilor, hat inalt, si fata o lepadat poalele lucrate-n cipca si-o luat a imbla cum imbla tinerii amu.

 Vede bine ca el a ramas verde si fraged cand pustietatea i-o luat batranii la sanu-i rece si-o pus naframa neagra-n cornu casii.  

Drept ii, Doamne, ca de pe huci sufla vant proaspat si viu, paste gredina lu’ Sofronu lu’ Lupuc si-a lui Dionisie a Petrii?

 Anuca lucra si nu mai poate gandi. Taie btiata vejii singura c-a da la diboli in grajdi.

 In ceasul acela si fata-nstrainata de grijile lumesti si goana dupa nimicuri petrece cu privirea un sarut de ramas-bun pe-o frunte de bunica calda.

 Dimineata nespalata aude ceasul din cutia lui Diniosie ticaind vremea. Trecuta-i demult si fata n-o aflat capatul. Si-api atunci face ca Anuca cand nu vrea sa mai stie, taie vejiile pe gredina din sapa casii si-si cauta bunica. Adapa cu ochii mintii dibolii, baga facituri in sura, joaca sub struna de cetera sa cheme bucuria vietii vesnice.

 In fiecare zi in care inca mai da soarele sa iasa si fata si Anuca vad ca nucul nu se lasa prada, ba parca-n fiecare toamna-i gata sa deie poame, nucile pierdute ale anilor de-nceput.

 Vai si-amar de-ace viata rostuita dupa cugetul fetii fara de liniste, din bataia nucului si cantatul ceasului, cutia bunicului…