Fără categorie

Rãsfãțata

placinta de la bunicaDin cãsuțã iese leneș un miros de coptãturã pã feteu incins in lemnele de pã huci. O bunicã, micã cat un fir de malai primavara, nu-si mai vede capu’ de treaba langa un mniez de farina si-un bruj de branza.

Aluatu’ o stat la dospit tata dimineata sub perinile calde. „O crescut repede, ca scumpa mamii…”

Sunt cat un bob de mazare. Ileana-mi coace pancove si placinte. Io oi manca numa’ un mniez, ase oi nacaji-o. S-a inrosi, a vre sa ma sfadeasa, da nu poate niciodata. Atunci io-s inger ridicat in slavile ceriului.

 In memoriam